Se intampla ca, deseori cand cineva admite ca e virgin, confesiunea sa fie perceputa ca si cand s-ar fi spus "Sufar de o boala letala". Confidentul virginului deschide ochii larg, suspina, inclina capul si-si strange buzele. Sunt primele semne care indica.... mila. Se cere apoi o confirmare a celor auzite: "Chiar? Pe bune?".
Urmeaza infailibil, dupa confirmarea stirii de ultima ora, replica “Iti bati joc de mine! Nu se poate!”. Si in aceasta zona sau, mai bine zis, mai ales in aceasta zona, baietii sunt discriminati, comparativ cu fetele. In vreme ce fetele au o perioada de gratie mai generoasa, societatea bate din picior si cronometreaza impacientat timpii scursi din viata baiatului (inca) virgin.
Anii se scurg si presiunea creste. Azi ai 18 ani si esti virgin, maine faci 22 si tot asa ai ramas. E penibil, e jalnic, e trist, e ciudat, e frustrant sau e romantic si suav? Ce te faci, ca fata, daca vine la tine un baiat si te curteaza cu toate celea, te face sa te simti ca o printesa si te ridica la rangul de zana absoluta a viselor sale ca, ulterior, sa-ti marturiseasca neprihanirea? Clipesti des din gene si-i spui - nicio problema, rezolva fata?! Cum reactionezi? Poate ca te declari o sustinatoare a virginilor trecuti de-o varsta, poate ca-i spui ca nu e o problema, poate ca taci. Dar o spranceana, macar pe interior, tot se ridica a spaima.