Povestea mea e una relativ simpla. Sau a fost. Ooo da, cata relaxare in a spune ca a fost...

Tradarea: Cel mai bun lucru care mi s-a intamplat vreodata

A fost un el de care m-am indragostit subit. Si in toate felurile disperate in care, mult prea des, se indragostesc oamenii. El era cu mult mai mare, cu mult mai multa experienta, posesor al unui caracter dificil, labirintic. Ce femeie nu devine absolut fascinata? Iar cand, ca bonus, individul cu pricina mai prezinta si niste traume - fostele au fost toate "tradatoare" iar copilaria a fost un iad... te simti printesa, zana care are obligatia divina de a-l vindeca, da a-i reda speranta in viata, in iubire, in perfectiune. Noua ne plac rolurile acestea, de salvatoare, de "mame", de iubite sclave dar in acelasi timp de adevarate amazoane care lupta cu toate resursele pentru iubire. Nu vrei sa vezi realitatea. Nu iti pui intrebare cum de tocmai el a avut ghinionul sa intalneasca numai femei de doi bani, de ce toate l-au tradat, cum de l-ai gasit pe barbatul perfect, sensibil si visator, frumos, inteligent...si singur. Dar lucrurile acestea nu mai conteaza. Conteaza ca esti acolo si ca misiunea ta este sa-l faci fericit.

El are nevoie de tine. Si ti-o spune. Si incepi. El sta cu alta, cu fosta, cu "tradatoarea"... iti spune ca are "responsabilitati morale"... nu poate sa "o dea afara" din apartament... tu stai singura intr-o garsoniera. Ti-ai alungat prietenii si esti numai a lui fiindca el ti-a spus intr-o zi: "Eu te am doar pe tine... " Stai singura si il astepti seara de seara. Vine pe la 11... pleaca pe la 1... in celalalt apartament la cealalta femeie. Rezisti o luna. Apoi doua. Cand ii amintesti ca ti-a spus ca situatia cu "celalata" se va rezolva repede iti raspunde dur: "Faci presiuni asupra mea?!?!" Taci. Nu vrei scandal. Stie el ce face. Are atatea probleme... nu vrei sa fii o problema in plus. Mai ales ca el ti-a spus ca vrea sa fii "oaza" lui. "Oaza lui de liniste". Devii amanta. Habar nu ai cand, habar nu ai cum. Dar te simti asa. Vine un Revelion, un Craciun, un Paste. El spune ca are afaceri dar stii... sau crezi... sau te chinui... e cu ea? Vrei sa pleci, sa distrugi tot. Ii spui cum te simti. El ridica o spranceana si spune ca esti proasta, ca te iubeste, ca te implora sa ai rabdare. Inca putin.

Au trecut 6 luni. 6 luni... Intr-o zi te urci in masina lui si ii spui sa aleaga. Eu sau ea. El spune ea. Intrebi printre lacrimi de ce. El raspunde... "responsabilitatea morala". Cobori din masina si vrei sa mori. Te simti rea. Josnica. Ultimul om. Cum ai putut sa-i ceri asta. "Tu, oaza lui... cum poti... iar cealalta... saraca celalata... nu are unde sa se duca... cum am putut?!?!?" Dupa cateva zile il suni. El vine inapoi rezervat. Iti reproseaza ca esti copil. Incepe iar lungul sir al diminetilor cu lacrimi. Al noptilor in care el pleaca... al planurilor de vacanta spuse cu emotie, cu stanjeneala, cu sentimentul clar ca nu ai ce cauta in vacantele lui. El iti spune ca da, desigur, la vara veti fi impreuna... vine vara... trece vara... trece un an. El sta tot acolo. Iti amintesti ca prin vis de seara in care te-a sarutat prima data si ti-a spus ca isi va rezolva repede problema. Azi, daca ii amintesti, iti reproseaza ca nu ai rabdare... Dupa un an si ceva simti ca mori. Tii minte ca radeai mult, ca erai independenta si fericita. Stii ca daca va continua aceasta situatie... nu stii exact, dar va fi rau. Intr-o zi se desparte de tine. A mai facut-o de zeci de ori. Stii ca va reveni in cateva zile. Si stii ca vei ceda fiindca in fata lui esti slaba. Asa ca, pentru prima data in viata ta, te duci la altul. Cu altul. Stii ca nu te va ierta niciodata si nu vrei decat sa distrugi. Sa distrugi, sa te distrugi... Plangi. In fiecare noapte, pe ascuns... sau la vedere.

Femeia independenta si femeia gospodina. Tu din care echipa faci parte?
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: