Tipul abuzatorului

Dar am tacut! Nu vroiam si nu suportam ideea ca il pierd! Ma trezeam in fiecare dimineata plangand, iar noaptea nu putea sa dorm din pricina lacrimilor sufocante. Plangeam din orice!

Am avut si o perioada excelenta! El a renuntat la acel job si lucrurile au luat o intorsatura favorabila! Chiar ma simteam apreciata! Telefoanele si mesajele in toiul noptii disparusera si atentia lui era canalizata numai pe mine! Chiar am crezut ca s-a schimbat si ca avem si noi in sfarsit o relatie cat de cat normala!

Minunea s-a terminat in momentul in care si-a revenit din impasul in care trecea si pe tot parcursul acestei perioade grele eu am fost alaturi de el, gandindu-ma ca orice om de buna-credinta ar face la fel! El si-a gasit o alta slujba si acum o duce mult mai bine, iar vechile obiceiuri au revenit!

A inceput sa-mi critice orice gest, cuvant, pana si look-ul, intarind ideea ca tot ce fac eu este eronat, stirbindu-mi astfel increderea in mine, siguranta, ambitia!

Acum tot cu el sunt, dar incet-incet am inceput sa imi recapat increderea in mine, pentru ca eu sunt singura care poate sa decida vis-a-vis de viitorul meu! Am o slujba unde sunt respectata si apreciata. Sunt inconjurata de oameni buni care ma plac asa cum sunt si ma respecta pentru ceea ce sunt!

Nu mi-am revenit complet, mai am multe de “lucrat”, inca il iubesc si ma simt atasata de el, dar cine stie?

Nu v-am scris ca sa ma compatimiti si nici ca sa imi plang de mila, ci doar ca sa le avertizez pe nefericitele care accepta sa fie dominate de partenerii lor! De la abuzul psihic la cel fizic nu e decat o linie foarte subtire! Trebuie sa aveti in credere in propiile forte, sa va ganditi intai la voi si mai ales sa spuneti NU!

Cu toata dragostea,
Janine

---