Setari Cookie-uri

Nu stiu sa mai iubesc

Nu cred ca un spatiu poate pastra amintiri, ori da, insa numai daca este vorba de un locsor din sufletul omului. Si totusi, in urma cu cateva zile, in vizita la o prietena pe umarul careia am plans in cele mai grele momente ale vietii, am aflat un colt de canapea care mi-a trezit amintiri dintre cele mai grele.

Imi amintesc ca nu dormeam alaturi de el. Ii priveam genele, ii mangaiam parul, ii ascultam respiratia. Si fiecare secunda alaturi de el era atat de pretioasa incat nu putea fi irosita prin somn. Astazi dorm linistita in bratele unui barbat care poate ca ma iubeste. Ori poate nu. Insa cat timp imi aduce liniste, nu ma intereseaza prea tare.

Plangeam de dragoste. Imi spargea pieptul inima care iubea. Iar tensiunea era atat de mare, incat nu mai putea rabda. Doream sa stiu ca-l am pe vecie. Am aflat apoi, mi-e destinat sa-i fiu mireasa in alta viata, nu in aceasta.

Caut echilibru. Construiesc relatii. Imi doresc copii. Le visez pe toate acestea atat de mult incat le-am pus mai presus de iubire. As cauta-o in continuare daca as crede ca o mai pot gasi. Insa nu are sens. O cunosc, mi-a intors spatele si s-a facut nevazuta. Mi-a jurat ca nu mi se va mai arata. Iar eu am gandit ca e mai bine.

Ma amagesc spunandu-mi ca dragostea e doar chimie. Poate ca este, dar are ingrediente divine. Fiece hormon care imi provoca iubirea e dat uitarii. Nu stiu sa mai iubesc. Mi-e frica. Dar mi-e dor. Poate ca acum imi este bine, insa mi-e foarte teama ca dragostea este pana la urma, acel singur lucru pentru care merita sa traiesti. Iar eu, eu am gasit linistea. Nu-mi este de ajuns...

Un articol de Ana
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
12 Noiembrie 2007
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.