Iubirea a venit de Craciun

Dupa atatia ani am ramas impreuna si, desi pentru unii nu inseamna mare lucru, se pare ca in curand vom sarbatori patru ani de singuratate.

La inceput a fost mai greu... era foarte dificil sa ma obisnuiesc cu ea. Mi se parea ciudat sa fie peste tot prezenta. Incercam asadar sa ma ascund, sa “scap”. Uneori gandeam ca refugiindu-ma in bratele alteia imi va fi mai bine, ca voi gasi tot, ca acolo era finalul si muzica dulce. Dar ma inselam. Inseland-o pe ea traiam intr-o permanenta iluzie. Apoi, dupa o scurta cearta, ne impacam... pentru putina vreme, caci simteam ca raman doar cu ea si ma simteam strain de mine insami. A urmat o perioada de negari, de certuri, de impacari, de compromisuri.

Si iata ca intr-o zi am descoperit singur ca ea devenise cea mai buna prietena a mea, cea mai buna amica daca vreti si totodata confidenta mea. Eram acum de nedespartit si culmea! Nu mai fugeam de ea in bratele nimanui.

Devenise un fel de rutina placuta in care invatasem sa ne acceptam unul pe celalalt. A fost peste tot cu mine, am calatorit impreuna, am luat masa impreuna, am vizitat locuri noi, am urmarit spectacole, concerte si piese de teatru impreuna. Viata parea simpla, mai ales ca acum, cu fiecare evadare, ma reintorceam si mai dezamagit, dar si mai fericit caci pana la urma doar ea era cea mai buna dintre toate.

Celelalte se suparau din varii motive: ca de ce le cer sa nu mai fumeze; ca in viata lor de fapt cel mai important lucru e cariera; sau cum (Doamne freest!) sa le explic ca banii si averea nu sunt totul. Eram absurd, adica eu nu ma puteam gandi la un viitor sigur, eram adesea privit ca un vagabond boem, aiurit, pierdut in ganduri festive.

Mi se spunea de multe ori ca le sufoc, iar eu nu prea intelegeam cum vine asta - sa fii sufocat din iubire.

Dar cand ma intorceam acasa, cand ma intorceam la ea, cand ramaneam doar noi doi, era ceva de nedescris, ceva atat de familial. Nu putea comenta la tabieturile mele, ba din contra, ii faceau placere. Traiam fericiti!

Dar fericirea mea nu a durat mult pentru ca intr-o zi au “sarit” pe mine prietenii mei, cei pe care ii abandonasem pentru ea. Au inceput criticile la adresa noastra, s-au luat de mine ca eram nebarbierit si ca purtam plete acum, desi le-am spus ca ei nu ii pasa si ca ma accepta exact asa cum ma simteam eu si cum voiam sa fiu.

---