Setari Cookie-uri

Iubirea a venit de Craciun

Dupa atatia ani am ramas impreuna si, desi pentru unii nu inseamna mare lucru, se pare ca in curand vom sarbatori patru ani de singuratate.

Mai apoi au “tabarat” pe ea, au vrut sa o faca sa se simta vinovata. Ii spuneau ca ea e de vina pentru toate si nu stiu de ce mereu eu eram dovada cea mai vie: ” uite in ce hal l-ai adus”,” tie chiar nu iti pasa de el?”, “totul e o minciuna” ... si au tinut-o asa o vreme buna. Aproape ca distrusesera tot ce cladiseram... ba chiar la un punct ma schimbasem si vroiam sa renunt la ea... incepusem viata cu altcineva.

Dar fericirea nu dureaza mult... e o iluzie, e ceva trecator. Cand lucrurile au inceput sa se aseze, au aparut iara certurile. Iar fata cea noua imi distrugea nervii si linistea, cauta mereu motive absurde de cearta, aproape ca nu mai recunoasteam, credeam ca eu nu fac parte din oameni, ca sunt ceva anormal si ceream sa fiu lasat in pace sa traiesc asa cum stiu eu si nu sa fiu modelat ca o bucata mare de plastic, cu care ea sa se poata lauda pe urma.

Curand am parasit-o, am lasat-o in pace in lumea ei stralucitoare, in care bijuteriile, banii si prietenii falsi erau la mare valoare. Am lasat-o. Intr-o seara m-am furisat de langa ea, m-am imbracat incet ca sa n-o deranjez... si in miezul noptii am parasit-o.

O buna bucata de timp am ramas singur, conectat cu un computer ca un bolnav conectat la aparate. Era seara si ochii ma dureau de la monitor, lumea mi se parea seaca, afara era pacla... cumva mi s-a parut ca o vad in fotoliu, cuibarindu-se cu o carte in mana. De undeva o melodie plecase aievea. Am crezut ca am vedenii, am deconectat computerul... si m-am dus sa ma spal pe fata cu multa apa rece.

Am stins lumina si m-am ascuns sub patura in pat. Imi era frig. Ma chinuiam sa dorm.

A venit langa mine, m-a luat in brate si o toropeala placuta m-a cuprins. Intr-un final am adormit. A doua zi eram cel mai bine dispus om, ea era acolo ca de obicei si ma iertase pentru toate. Nu mi-a reprosat nimic de certuri si de faptul ca o alungasem. Acum eram doar noi si asta era tot ce mai conta. Afara incepuse incet sa ninga. Am aruncat o privire pe calendar si ...era Craciun.

Un articol de Marcel State
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
7 Decembrie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.