Pe tine nu te pot iubi

Si daca oamenii se iubeau ce vina poarta?

Iata ca eu am cunoscut cealalta parere, am privit din unghiul opus: al femei care era nevoita sa paraseasca pentru ca intalnise (e drept, cam tarziu) marea iubire. Situatia era atat de asemanatoare astfel incat atunci cand Andrea a povestit prima data despre cele doua cupluri primul gand a fost ca lumea este tare mica. Povestea mea este diferita numai prin identitatea personajelor.

Femeia care s-a indragostit de barbatul din cuplul cu care isi petrecereau aproape tot timpul liber a suferit poate mai mult decat ceilalti. S-a luptat cu propriile sentimente, cu morala, cu visurile pe care le construise alaturi de celalalt. A renuntat la toate acestea pentru ca nu putea altfel.

Tu ce-ai fi facut in locul ei? Sa intalnesti marea iubire si sa renunti la aceasta pentru ca ai semnat un act inainte?

Eu una am invatat sa pretuiesc iubirea. Pentru ca nu se gaseste pe toate drumurile, pentru ca multi n-o intalnesc cu adevarat nici macar o data in viata si se amagesc cu pseudoiubirii pretinzand ca sunt fericiti. Iar eu spun cu mana pe inima, indiferent cat de mult voi fi condamnata ca daca maine as intalni un barbat pe care sufletul meu l-au recunoaste ca fiindu-i sortit, nu as da inapoi de la a rupe sufletul altora. Fiindca intr-un final imi datorez mie fericirea si nimanui altcuiva...

“Pe tine nu te pot iubi” nu exista. In general “nu pot” camufleaza un “nu vreau”. Pentru ca intr-adevar orice lucru de pret se obtine cu multa suferinta si renuntari. Si de multe ori esti prea obosit si iti este prea frica sa mai lupti pentru fericire. In aceste situatii te ascunzi in spatele unui “nu pot”. Eu inca mai pot!

Oana

---