Nunta viselor mele

Cand am avut nevoie de o domnisoara de onoare care sa imi tina oglinda, nu se gasea niciuna, parca intrasera in pamant. Apoi mi-am dat seama ca tot eu le trimisesem sa aranjeze masinile nuntasilor, sa puna baloane si esarfe si flori si poze si tot ceea ce mai pregatisem. Insa pentru mine a fost un semn rau care m-a adus la disperare atat de tare incat am cedat si am izbucnit in plans.

Numai ca nu era plans de fericire, ci un plans nervos, mai exact o descarcare nervoasa a tuturor nervilor acumulati. Evident ca apoi mi s-a parut ca aratam ingrozitor, incat chiar am vrut sa nu mai apar la altar, pentru ca eu ar fi trebuit sa fiu perfecta, nu plansa, cu ochii rosii, machiajul intins pe fata si coafura ravasita. Prietenele mele mi-au refacut machiajul, mi-au reparat parul in masura in care s-au priceput si m-au incurajat, mi-au aratat cat sunt de absurda, desi nu reuseau foarte tare sa ma convinga. Am fost mai mult luata pe sus si scoasa din camera in care ma inchisesem. Abia cand m-a izbit lumina soarelui mi-am dat seama cat de tare exagerasem.

Si totul mi-a aparut dintr-odata mult mai clar. Eu ma casatoream cu el, nu cu toata lumea. Pe el il iubeam, cu el urma sa-mi petrec restul vietii, nu cu toti nuntasii. Si el ma iubea chiar si cu machiajul facut de prietene in locul celui profesionist, chiar si fara machiaj. Stranepotii nostri erau cei care urmau sa afle despre nunta noastra, ei aveau sa auda povestile frumoase legate de ea si nu stranepotii celorlati oameni. Ma straduisem din rasputeri sa-i impresionez pe invitati, sa fac nunta perfecta despre care aveam sa povestesc cu mandrie pana la adanci batraneti, incat uitasem de mine si reusisem sa ma epuizez nervos. Ma implicasem atat de mult in organizare si detalii incat uitasem sa mai si traiesc, sa impartasesc, pe el il ignorasem total, eram mult prea ocupata.

Nu am sa uit reactia lui cand m-a vazut in rochia de mireasa, acesta a fost cred cel mai frumos moment, momentul in care am inteles ca ma iubeste pe mine si nu imaginea pe care ma straduisem din rasputeri sa o cladesc. A ramas mut de iubire si m-a sarutat chiar atunci, sincer si pasional si cald si plin de daruire. Nici macar nu observase ca machiajul nu era perfect sau coafura nu era ca in poza pe care o purtasem cu sfintenie atatea luni in portofel. Si mi-am dat seama ca si daca nu exista perfectiunea pe care o cladim in vise, poate sa existe fericire, iubire si multumire.

Anita

Sursa: Grace.ro

Citeste si alte articole pe Grace:

Dorinta sexuala scade in cuplurile casatorite

85 de modele pentru rochia de mireasa

70 de rochii pentru domnisoarele de onoare

---