Setari Cookie-uri

Adevarul despre cele mai frumoase povesti de dragoste

Cea mai frumoasa poveste de dragoste a fost probabil singura despre care stiam ca se va sfarsi. Probabil ca daca am fi ajuns in fata altarului, daca am fi lasat sentimentele sa se degradeze, povestea si-ar fi pierdut din farmec. Eram total diferiti. Aveam personalitati opuse. Proveneam din culturi diferite. Ne desparteau prea multi ani. Vorbeam limbi diferite. Am trecut peste toate barierele la inceput. Si le-am trecut cu usurinta, doar ne iubeam. Ne-am despartit dupa ce am inceput sa ne punem bariere singuri.

Chiar daca in acesti patru ani destinele ne-au ciocnit, ne-au despartit, ne-au pierdut si ne-au adus iarasi inapoi un lucru este cert: povestea noastra se scrie si astazi. Nu ma indoiesc de finalitatea ei cu toate ca sufar la fiecare contratimp cu care destinul se joaca. Este o dragoste linistita dar in acelasi timp pasionala, nebuna si imprevizibila. Este o dragoste care le include pe toate dar in primul rand este o dragoste pe care o purtam amandoi in suflet.

Maria

Un pleonasm

Expresia “cea mai frumoasa poveste de dragoste”, desi larg utilizata mie imi suna usor a pleonasm.

Toate povestile de dragoste sunt frumoase. Evident ca fiecare isi percepe propria poveste ca fiind cea mai frumoasa, pentru ca, firesc, o taieste intens si activ. Si chiar si perceptia asupra acestor povesti este total diferita in functie de experienta si preferintele personale. Recunosc ca mi-am schimbat in timp perceptia asupra acestor povesti. Intr-un mod mai degraba nefiresc.

Cand eram mai micuta ma gandeam ca adevarata dragoste presupune multa suferinta. Ajunsesem la concluzia ca doi oameni pentru a se iubi pe viata trebuie sa fie separati de fortele destinului si sa depaseasca multe obstacole pentru ca iubirea lor sa dobandeasca acea profunzime arhetipala. Eram sub puternica influenta a unor lecturi precum “Lorelei” de Ionel Teodoreanu sau “Suferintele tanarului Werther” al lui Goethe.

In timp insa mi-am schimbat parerea. Nu am citit romane de dragoste in acest scop. Pur si simplu am constatat ca se poate iubi si fara sa ne separe diferite drame, numai pentru ca apoi, epuizati sa ne intalnim si sa murim impreuna dupa ce ne-am trait tineretea in lacrimi si asteptari. Asta nu inseamna ca acum am devenit optimista sau naiva absurda care si-a legat o panglica roza la ochi si nu mai percepe viata asa cum este. Nu! Numai ca am inteles ca este mai usor sa depasesti greutatile in doi si ca mai degraba sprijinul reciproc uneste si nu trairea separata a suferintelor. Nu am spus povestea mea de dragoste, pentru ca am trait numeroase idile dar nu o poveste. Am spus ce inteleg eu printr-o poveste, esentialul. Si este o poveste simpla care asteapta numai o colaborare fructuoasa pentru a se scrie singura.

Lucia

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
14 Martie 2008
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.