Setari Cookie-uri

Dupa ce m-a cerut de sotie, a aflat ca este pe moarte

Daca mi-ar fi spus cineva in urma cu un an ca iubitul meu, pentru care as fi capabila sa imi dau si viata, nu va ajunge cu mine la altar, as fi fost in stare sa il strang de gat. Dar viata este plina de neprevazut si asta am aflat pe pielea mea, in cel mai crud mod posibil.

A urmat o perioada in care nimic nu mai avea prioritate in afara de el, uitasem de parinti, prieteni, slujba. Parca pluteam cand mergeam pe strada si oriunde intorceam capul aveam impresia ca il vad doar pe el. Cu orice barbat vorbeam, inevitabil il comparam cu iubitul meu, pe care il consideram barbatul perfect.

Prima greutate prin care a trebuit sa trecem impreuna a fost cand am ramas gravida. In valtoarea pasiunii, uitasem complet de protectie, iar rodul iubirii noastre a aparut cand ne era lumea mai draga. Pentru ca eram foarte tanara, am ales sa fac un avort. Desi mi-a fost alaturi tot timpul, ceva s-a schimbat in mine dupa acest moment delicat.

gemeni In scurt timp, lucrurile au revenit la normal, dar de la o vreme iubitul meu a inceput sa acuze dureri acute de cap. Cum este foarte incapatant, a refuzat sa mearga la doctor. Avea zile in care nu se putea da jos din pat din cauza durerilor, ceea ce ma ingrijora peste masura. Incepuse sa ma evite si nu mai vroia sa dormim impreuna in fiecare seara pentru a nu il vedea cum se chinuie in fiecare dimineata. Durerile nu apareau mereu, ci la interval destul de mari, de 1 luna sau 2.

Intr-un final si-a luat inima in dinti si am mers impreuna la doctor, pentru a-si face analizele. Rezultatele urmau sa fie gata exact in ziua in care implineam 2 ani, asa ca ne-am hotarat sa le luam a doua zi dupa aniversarea noastra deoarece el imi promisese ca are o surpiza foarte mare pentru mine.

Intr-adevar, s-a tinut de cuvant si a avut grija ca aceasta aniverare sa fie de neuitat pentru amandoi. M-a dus la restaurantul nostru preferat, a comandat sampanie, s-a asezat in genunchi si mi-a cerut sa ii fiu sotie, sa fiu alaturi de el pana cand moartea ne va desparti. Emotionata peste masura, am inceput sa plang si am urlat cat m-au tinut plamanii “Da!” . Eram atat de fericita si ma gandeam ce am facut de merit sa mi se intample atatea lucruri bune: barbatul pe care il iubeam m-a cerut de sotie, dadusem avansul pentru o casa noua, iar masina pe care mi-o doream urma sa imi fie livrata curand.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
7 Iulie 2008
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.