M-am saturat sa tot aud o gramada de fete care se plang ca barbatii sunt rai si mincinosi! Adevarul e ca fetele stiu sa minta mult, mult mai bine, acesta fiind si motivul pentru care am suferit de atatea ori. Da, uite ca exista si tipi care sufera! Si poate chiar mai multi decat va imaginati… sau poate stiti ca noi suferim si faceti intentionat, pentru ca sunteti crude si sadice.

Eu cand ma fac mare vreau sa ma fac mireasa. Sau bagaboanta.
Sunt inca student, in ultimul an, si va rog sa ma credeti ca de cand ma stiu am incercat sa gasesc o fata draguta si sincera, cu care sa ma simt bine, sa fim fericiti si sa am acel sentiment de... dragoste. Nu cred ca am fost eu ghinionist, ci chiar consider ca toate fetele de varsta mea sunt profitoare si cu gandul numai la bani; iar eu, cum n-am fost niciodata nici prea bogat, nici prea tupeist, nu aveam sanse cu multe dintre ele. Nu ma intelegeti gresit, nu sunt un singuratic, chiar din contra, ieseam foarte des in oras, nu exista saptamana sa nu ma cuplez cu cate una, dar nu pot sa spun ca imi convenea foarte tare stilul asta de viata, pentru ca nu prea era genul meu. Eu cautam o relatie frumoasa, bazata pe incredere si iubire. Da, multi prieteni spun ca sunt romantic, ca am asteptari prea mari si, pana la urma, le-am dat dreptate, mai ales dupa ce am ajuns sa cunosc mai bine fetele.

In anul doi de facultate, mi-am gasit primul job. M-am angajat ca barman intr-o cafenea de lux din Bucuresti. Eram foarte multumit, in sfarsit aveam si eu un venit, nu chiar de ici, de colo, plus ca eram inconjurat de lume selecta, cu bani, ceea ce era un fel de minune pentru un baiat ca mine, abia aterizat dintr-un oras de provincie. Acolo venea foarte des o femeie care m-a fascinat din prima clipa… degaja inteligenta si experienta de viata, era extrem de stilata, arata de parca era desprinsa dintr-o poveste cu regine! Pana la urma, bineinteles ca am ajuns sa vorbim mai mult, pentru ca statea de fiecare data singura la o masa, cu laptop-ul in fata si cand veneam langa ea, ii simteam parfumul scump si nu ma puteam abtine sa nu flirtez un pic, lucru ce a evoluat in lungi discutii si apropouri… O cheama Elena, are 43 de ani si e manager intr-o firma de imobiliare. La inceput am observat cum ii sclipeau doua inele pe degete, apoi am aflat ca unul dintre ele e verigheta… asta m-a atras cumva si mai tare, ma gandeam ca nu e de nasul meu, nici pe departe, si totusi accepta sa stea de vorba cu un pustulache sarantoc de 20 de ani… Ajunsesem sa ma indragostesc de ea, incet, dar sigur. Abia asteptam sa vina seara si sa apara si Elena a mea!

Baietii buni versus ratatii poetici: Sa facem diferenta!
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: