Setari Cookie-uri

Vreau sa ma despart de el, dar ma ameninta ca se sinucide

Nu stiu cum sa incep, pentru ca nu vreau sa fiu plictisitoare. Voi scrie tot ceea ce voi scrie pentru ca am nevoie de niste opinii obiective, din afara relatiei mele, de sfaturi si orice alte pareri Voi scrie pentru ca nu am cui altcuiva sa ma adresez. Nu am mai fost niciodata intr-o astfel de situatie.

Cam de un an insa, am inceput sa vad relatia noastra diferit (pana acum am incercat sa povestesc toate lucrurile in ordine cronologica). Am decis ca e vremea sa fac si lucruri care imi plac, am inceput sa ma impun mai mult. Bineinteles ca lui nu-i convine deloc aceasta situatie. Ma inteleg grozav cu parintii, am prieteni si multe activitati care imi fac placere. De-abia acum realizez ca ma simteam incorsetata si cat de bine e sa faci lucruri care iti plac, sa iei decizii fara sa ti le influenteze sau impuna cineva. Eu mi-am propus sa fac ceva in viitor, sa avansez - el insa, parca nu isi doreste nimic. Daca s-ar putea sa stea toata ziua, iar mai apoi sa se planga de asta, ar fi perfect. Am inceput sa simt ca eu evoluez, iar el bate pasul pe loc, blocat intr-o adolescent intarziata.

Stiti, la un moment dat, el facuse aluzii la sinucidere (daca eu l-as parasi) - nu la modul exhibitionist, cu replici de genul: "Daca ma parasesti sar de la etaj", dar s-a pus aceasta problema intrucatva. Daca atunci am fost ingrijorata, acum ma gandesc: care e avantajul meu in a sta cu o persoana labila psihic, capabila sa comita suicid? De asemenea, am observat ca are unele accese de depresie – insa abia acum constientizez, cand totul a devenit mai clar in mintea mea. Eu nu il pot ajuta, deoarece, fiind depresiv, are nevoie de un specialist care sa abordeze problema. Nici vorba insa de asa ceva din partea lui.

Sunt prinsa momentan in situatia in care mi-as dori sa ma despart de el, dar nu stiu cum, nu stiu ce sa fac dupa si nici nu stiu cum sa nu il las pur si simplu balta. Nu vreau sa il dezamagesc, dar parca nici pe mine nu ma mai pot lasa de izbeliste si trasa in urma. Tin enorm la el, ca la o ruda apropiata (pentru ca relatia noastra nu a avut doar zile negre), insa nu stiu daca mai pot tine la el ca la un iubit in adevaratul sens al cuvantului. As vrea sa incerc sa il ajut in continuare si as avea remuscari daca as sti ca il fac sa sufere. In ultimul timp, mi se pare ca a dat semne de schimbare, dar ma credeti ca sunt atat de satula, incat nu vreau sa imi petrec tineretea riscand si investind in ceva ce poate ca continue sa fie cum a fost si pana acum?

Habar nu am ce sa fac, cum sa abordez situatia. Repet, nu vreau sa il dezamagesc nici pe el si sa faca ceva necugetat, dar nici eu nu mai pot trai asa. Orice parere din partea voastra este binevenita...

Irina
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
13 Mai 2009
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.