De ce imi plac aventurile? ma intreba cineva zilele trecute. A ramas pana acum o enigma pentru mine cum ajunsese persoana care ma intreba cele de mai sus la concluzia ca mie imi plac aventurile. Adevarul este ca intr-un sens larg, promovez aventura. De ce? Uite asa, pur si simplu, fiindca altfel ma plictisesc. Dar poate ca termenul de aventura este prea dur fiindca oamenii inteleg automat “sex” prin “aventura”.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Nu, nu, nu spun sa te ciocoflendaresti ori de cate ori iti trece testosteronul pe sub nas. Ar fi de-a dreptul bolnavicios (la propriu si la figurat) sa va invit la o trosneala intamplatoare. Insa va voi sfatui sa flirtati, sa zambiti, sa dansati, sa va lasati duse de val, sa permiteti sa fiti admirate, sa invatati sa va bucurati de un compliment. Si asta fiindca... sincer, fluturasii de acasa nu tin o vesnicie! Solutia? Pastreaza ce-i bun, fiindca aventurile nu tin o viata si gadila-ti orgoliul, trezeste-ti hormonul si simte-te femeie...

De ani de zile, femeile m-au intrebat permanent acelasi lucru: cum scap de monotonia din cuplu? Dupa ani si ani de cugetare ;) am ajuns la concluzia evidenta: poti sa fugi, dar nu te poti ascunde. Orice ai face, monotonia iti va invada cuibusorul de nebunii.

Din acest moment inainte, ai de ales: poti umbla din floare-n floare la nesfarsit (sau pana cand vei ajunge zbarcita si uscata si nicio albinuta nu te va mai poleniza) sau poti alege ca la un moment dat sa te potolesti, sa cauti provocari in alte aspecte ale vietii tale, sa accepti ca dragostea nu inseamna numai pasiune.

Este un fapt cert: ne tenteaza lucrurile interzise, ne incanta tot ceea ce nu putem sau nu avem voie sa detinem si ni se aprind calcaiele dupa toti barbatii care nu-s ai nostri sau (si mai bine) sunt ai altor femei. E natural sa fie astfel, suntem influentati puternic de instincte. Nu inseamna ca nu le putem controla.

In urma cu cateva luni o cititoare ma intreba ce poate face: se indragostise de prietenul cel mai bun al iubitului. I-am zis ca daca nu ii trece, sa-l insele pe iubit si pace. Nu l-a inselat. Fiindca i-am spus ca poate. Nu brusc, dar incet si sigur, a renuntat la tentatie... devenise aproape permisa. Mai apoi mi-a scris sa imi multumeasca (nu stia bine pentru ce) si sa-mi spuna ca ii prinsese bine zapaceala, isi dadusese seama ca are un superflender si ca habar n-avea ce vazuse la amic. Ce vazuse stiu eu mai bine... faptul ca nu era al ei, ca nu-l putea avea, ca fluturasilor pentru actual li se uscasera aripioarele dupa un sezon de iubire.

20 de Semne ca EL e ALESUL
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: