Timpul si-a pierdut speranta.

Par deshidratat, aspru si lipsit de stralucire? Am gasit solutia!

Se spune ca te intalnesti cu jumatatea ta o singura data in viata. O cauti fara a tine cont de notiunea timpului, treci peste tot felul de obstacole, cunosti multi oameni… dar efortul depus merita. Ai pare in sfarsit de sentimentul ca ai gasit acel ceva care-ti lipsea sa te simti implinit si de fluturasii din stomac care-ti inunda fiinta.

Inceputul e greu, probabil pentru ca e dificil sa construiesti ceva, desi ai materia prima, ti-e greu sa pui caramida peste caramida, e greu sa vezi cum se inalta constructia, cum prinde forma. Poate pentru ca nu ai suficienta rabdare.

Nu stiu de unde vine ploaia, nu stiu de ce uneori soarele straluceste atat de puternic, nu stiu de ce sunt zile insorite, urmate de zile mohorate, nu stiu de ce intervin variabile intre stimul si reactie, nu stiu de ce trebuinta de afiliere se afla in varful piramidei mele, sunt atat de multe necunoscute… cum spunea Mircea Eliade ‘incercam sa parvenim in cunoasterea universului’… nu e usor, dar curiozitatea ne motiveaza suficient sa gasim raspunsuri.

Ma gandeam cat de usor putem fi cumparati: fie ca e vorba de un acoperis deasupra capului, de o masinuta, ispita are forte necunoscute si in final ajungem sa ne vindem si sufletul. Preferam sa fim mintiti frumos. In asta consta fericirea? E doar o simpla iluzie…

Adevarul, toti il recunosc dar nu-l marturisesc. De ce oare? E prea puternic, are forta unei furtuni, il aruncam departe intr-un colt al sufletului, adaugam greutati peste, sa nu iasa cumva, sa nu ne bantuie. Si totusi , adevarul ca minciuna e iubit de toti. De ce? Pentru ca nu doare, nu atinge, nu patrunde, priveste superficial. Adevarul insa induce spaime, intra pe usa din spate. E asemenea unei dame cu parfum ieftin ce-si vinde trupul la colt de strada celui care ofera mai mult... sufletul nu si-l poate licita, ramane numai al ei, macinand-o zi si de zi, noapte de noapte.

As vrea sa stiu de ce renuntam asa usor, de ce e greu sa luptam, de ce ne inspaimanta viitorul, de ce ne terifiaza ceea ce ne-ar putea aduce. Suntem atat de pesimisti. Esecul este primul care ne invadeaza gandul cand vrem sa pasim in necunoscut. Castiga gandul de a ne intoarce la cineva din trecut, care vede prin noi, nu ne simte, nu stie sa ne patrunda.

Dragoste in cuvinte: Citate inspirationale pentru povesti de dragoste nemuritoare
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: