Sexul kinky in flagrant

Hollywood-ul pe de-o parte, si Playboy-ul, pe de alta, isi intind “tentaculele” influentei la nivel global, iar amprenta lor se iveste in cele mai neasteptate contexte, ca de exemplu in saloanele de cosmetica, unde fiecare desemneaza un anume stil de epilare inghinala! Faptul ca industria filmelor, mainstream si porno deopotriva, se poate mandri cu a fi conditionat dorintele sexuale ale unor generatii intregi de barbati fata de performanta femeii de pe sticla, nu e decat un mod mai ocolit de a recunoaste ubicuitatea exporturilor americane. Nu ma intelegeti gresit: departe de mine sa echivalez creierii creativi de la carma Cetatii Filmului cu spiritul mai mult oportunist si antreprenorial al lui Hugh Hefner – insa in materie de testare a ceea ce e permis in societate, filmul, in ambele lui variatiuni, se afla mai mereu pe teren moral minat.

In aceasta postura, cu limba spurcata-nfipta intr-un megafon dat la maxim, le sta mai bine artistilor: nu neaparat pentru ca mintea unui Pasolini ar fi mai reprobabila decat a “perversilor” din randul nostru, ci pentru ca popularizarea devierilor de la asa-zisa normalitate le e mai la indemana celor care lucreaza cu idei si sunt aclamati universal pe baza tratamentelor aplicate acestora. De la scriitori si pictori, pana la fotografi si regizori, epoca in care traim le-a pus la dispozitie un context pestrit de lucru (razboaie, pax americana, gripa nediscriminanta si criza economica) si o paleta mai mult decat ofertanta de medii care sa-i stimuleze inzecit fata de orice alt moment de exces din istoria artei.

Iar noi, receptorii nuantelor dibuite de ei – luminatii – de exemplu asupra unui act atat de natural ca sexul, bagam la cap si imitam sau ne inspiram, sau chiar ne revoltam – si, cat timp nu ramanem indiferenti, facilitam vrand-nevrand coborarea ideii din sferele elitelor in cotidianul maselor. Din domeniul public deja fac parte un numar mereu mai mare de practici sexuale, subiecte tabu inca in conversatia puritanilor si mironositelor din tarile sufocate de dogmele crestine, dar de fapt perfect legitime intre cearceafurile de peste tot.

In orice inventar al practicilor ciudate la care ne dedam – din plictis de misionar-ism si monogamie – si care elibereaza sexul din incatusarea ideilor preconcepute, un loc fruntas il ocupa relatiile de tip polyamory (din grecescul “poly” si latinul “amor”). Multe dintre noi consideram ca sexul in trei, de exemplu, este jignitor pentru femeia/-ile implicate, insa, daca analizam mai indeaproape subiectul piramida puterii e taman invers! Sexul in trei (sau ménage à trois-ul sau threesome-ul) implica, de cele mai multe ori, doua femei si un barbat, ceea ce, din start, inseamna ca mandrele detinatoare ale cromozomului X sunt in majoritate.

---