Scurta privire asupra increderii in cuplu

O plimbare insorita in parc sau dupa intoarcerea de la film (in nici un caz inainte de vizita unor prieteni sau chiar a parintilor!), pot fi momentele oportune cand, cu tact, intr-o atmosfera cat mai calda, chiar romantica, sa se aduca in discutie asa-numita criza de comunicare.

Nu trebuie fortata nota increderii sau a suspiciunii; fiecare om are propria-i personalitate. De aceea, oricine trebuie sa inteleaga ca a iubi pe cineva inseamna a-l aprecia pentru ceea ce este, pentru personalitatea detinuta, fapt ce confera dreptul la opinie, schimburi de idei, chiar daca sunt contradictorii.

A-ti iubi partenerul/partenera nu inseamna a uita cercul de prieteni adevarati sau a te singulariza ori desocializa.

Greu se gasesc prietenii si usor se pot pierde! Sa-i cauti, doar atunci cand ai nevoie de ei sau cand ti-ai reamintit ca mai exista, nu este un gest tocmai frumos.

Increderea in relatie este tocmai inversul noncomunicarii, pentru ca relatia, cu multiplele ei conotatii, aleasa de noi ca relatie intre parteneri, este echivalentul iubirii in stare sa raspunda prin ceea ce am numit reguli si mecanisme interrelationare ale increderii.

---