Ne-am nascut in locul potrivit? Da? Nu?

La multi ani, dragi romani! Sa ne traiti bine! Sa fiti fericiti, voiosi si sanatosi, exact cum sunteti acum! Sa va bucurati de toate posibilitatiele si drumurile deschise pe care vi le ofera acest “land of choice”. Sa va mandriti cu tara voastra curata, ingrijita si dezvoltata. Sa pasiti in afara granitelor cu capul ridicat si sa va mandriti cu nationalitatea voastra. Dar sa va intoarceti cat de repede puteti! Fiindca nicaieri nu-i painea la fel de buna precum cea dospita din faina granelor noastre aurii.

Iata, via forum, cateva lucruri cu care sa te mandresti:

Tinerii absolventi de facultate - someri de lux

ROMANIA, America's got talent: gemenele de la Indigo

Traim in Romania si asta ne mananca tot timpul

Cum sa obtii cetatenie germana?

Si apoi, cireasa de pe tort, am gasit acest topic: Noi, romanasii, nu stim decat se ne plangem. Si m-am intrebat daca asa o fi. Daca chiar nu stim nimic altceva in afara de a plange. Raspunsul meu a fost ca nu.

Romanii stiu sa se descurce! Mai bine de jumatate din colegii mei de facultate si-a facut bagajele si au plecat peste mari si tari. Pentru ca s-au saturat sa lupte pentru o cauza pierduta. Au ales fericirea lor in locul unui ideal rasuflat de vreo 20 de ani.

Altii au ramas pe baricade. Nu din patriotism, ci din comoditate. Pentru ca, zic ei, iar eu cotocodocesc in ton cu dansii, ca oricat de rea ne-ar fi painea, ne bucuram ca o putem cere in dulcele grai romanesc.

Dar adevarul este ca nu stiu de ce am ales sa ramanem aici (noi, cei care inca nu am plecat). Sa fie pentru ca pur si simplu suntem fraieri? Sa fie din teama de a merge mai departe? Sa fie un patriotism nebun insuflat subliminal?

De ce ai ramas in Romania? De ce ai plecat? Si unde? Si cum?

---