Anul trecut urmaream cu sufletul la gura desfasurarea
Revolutiei din Egipt. Toate manifestatiile care se petreceau in Piata Thrir imi dadeau fiori. Erau acolo oameni de toate varstele, femei si barbati care cereau sa triasca intr-o tara lipsita de dictatura. Presedintele Mubarak a fost cu greu inlaturat de la Putere, dar atunci cand s-a intamplat, am fost din nou cu sufletul alaturi de manifestanti in
Piata Tahrir.
Pe Twitter le-am adresat tuturor un salut calduros si felicitari ca au crezut in idelurile lor. Eram mandra si entuziasmata fiindca in aceasta lupta curajoasa pentru rasturnarea de putere, se angajasera femei egiptene tinere si idealiste, care au reusit sa mobilizeze milioane de conationali. Fiorii revolutionari trec mereu prea repede insa... In perioada revoltelor din Egipt am scris articolele: Cairo: Revolutionara de 80 de ani Fetite care stiu geopolitica, mai bine decat adultii Mi-am dat seama curand ca, desi sistemul politic dictatorial a fost inlaturat, asta nu insemna intr-adevar ca toti cetatenii unei tari pot spera la o viata libera. Nu pot spera la libertati, acolo unde traditiile culturale sunt mai puternice decat orice forma legislativa. Cu atat mai putin in tarile islamice. Atunci cand spun cetateni care nu au acces la o viata libera, ma refer la aceleasi femei care au strigat in Piata Tahrir si care, dupa ce totul s-a linistit, au trebuit sa se supuna din nou oranduirilor religioase si... valului Islamic, in sens simbolic. Mai multe despre revolutia nuda a femeilor din Islam pe Garbo.ro
Spune-ti parerea!