Desi nu o gasim in bibliografia obligatorie, acolo unde i-ar fi locul de drept, Magda Isanos este cea mai sensibila poeta a literaturii romane. Ea s-a nscut in 17 aprilie 1916 si s-a stins din viata 28 de ani mai tarziu, pe 17 noiembrie. In trupul ei de copil s-a ascuns poliomielita, boala care i-a adus sfarsitul.
Pana atunci insa, ea s-a indragostit de Eusebiu Camilar, un om cu o structura sufleteasca si o delicatete a spiritului asemanatoare cu a Magdei. Cei doi au avut impreuna o fata careia poeta i-a lasat mostenire una dintre cele mai sensibile poezii din literatura (Copilul meu, sa nu ma cauti).
Intreaga ei opera literara musteste de dor si pofta de viata, de dragoste pentru oameni, pentru copilul sau si pentru barbatul caruia i-a dedicat cei mai frumosi ani de viata, si ultimii.
Astept anul unu. Anul pacii intre popoare. Ale istoriei mari abatoare vor fi daramate. Inima mea de pe-acuma murmura: "Frate, iarta-ma pentru urile stramosesti si-n numele suferintelor omenesti, da-mi mana." Si eu am muscat tarana si-am plans.
BarbatulParc-ar fi un stejar stufos, gandii in taina, dar era frumos. Se supara si-ndata radea. Acum-am sa-l fac sa nu mai poata pleca.
CantecCintecul e-n mine ca-n voi tacerea ; ii banuiesc uneori puterea, insa nu stiu nimic si ma-nchin smerit ingerului linga mine ivit.
CopilCopilul meu, sa nu ma cauti. Toate iti vor vorbi de mine cu dreptate. Dupa ce n-am sa mai fiu, sa nu spui: “Pentru mama-i tarziu”.
DragosteEu stiu ca tu nu meriti dragostea si-mi place totusi sa ti-o daruiesc; dar parca bolta merita vreo stea, si totusi cate-ntr-insa s-oglindesc…
DreptateDe-am fi impartit pe dreptate toate durerile lumii, cat pe inima mea, cat pe inima ta, eu n-as muri asa tanara.
EchinoxAcum cea mai inalta zi a echinoxului se trezi. Aur era si miere-n toate cele; pe fundul florilor grele adormeau bondarii, albinele, arborii isi uitau radacinile, clatinandu-se-n ceru-nsorit si-n apele c-un suflet linistit.
FloriManile micilor flori intra-n pamant. Mortii cand le saruta stiu daca-i vant, si de pe dansele sorb ploaia si vestile. Astfel, in flori isi deschid mortii ferestile…
Gandsi, fiindca-o sa murim si noi odata, gandeste-te: n-ar fi pacat sa moara, cuprinsa-n noi, atata primavara, si dragostea cu inima deodata?...
HoreTu, peste fruntile noastre, soare, cobori. Si noi vom da fructe, si noi vom fi hore de flori. Gloria noastra toata-n varf se presimte..."
IubireIubirea insa e ca soarele, care ramane pururea curat si dupa ce milos i-a sarutat leprosului, pe ulita, picioarele…
JucarieZadarnic intre ele sa le leg incerc acuma, fiindca nu se poate din cioburi vasul sa-l mai faci intreg, si trista surazand ma joc cu toate aducerile-aminte la un loc, ca un copil cu jucaria care, i s-a stricat, dar n-a dat-o pe foc, pentru ca alta mai frumoasa n-are.
Citeste pe Kudika.ro
Spune-ti parerea!