Ion Minulescu este unul dintre reprezentantii de seama ai simbolismului romanesc. Versurile sale transcend vremurile dar raman prinse intre patima, ispita si moarte.
AltcinevaAzi-noapte a plouat ca de-obicei, Ca Dumnezeu face ce vrea... O noapte ploua-n cinstea mea...
Azi-noapte, insa, a plouat In cinstea celei care-a plecat!
A plecat?... Cine-a plecat? N-am plecat nici eu, nici ea - A plecat altcineva!...
BalM-am intalnit cu Iarna la Predeal... Era-mbracata ca si-acum un an, Cu aceeasi alba rochie de bal, Pastrata vara sus, pe Caraiman...
Calatoream spre tara unde cresc Smochine, portocale si lamai... Eram intr-un compartiment de clasa I, Cu geamul mat, pietrificat de ger, Si canapeaua rosie de plus, Sub care fredona-n calorifer, Sensibil ca o coarda sub arcus, Un vag susur de samovar rusesc...
Si-am coborat in gara, pe peron, Sa schimb cu Iarna cateva cuvinte... Venea din Nord, Venea din Rosmersholm - Din patria lui Ibsen si Bjornson, De-acolo unde,-n loc de soare Si caldura, Infriguratii cer... Literatura... Si m-a convins c-acolo-i mult mai bine Decat in tara unde cresc smochine, Curmale, portocale si lamai, Si din compartimentul meu de clasa I M-am coborat ca un copil cuminte Si m-am intors cu Iarna-n Bucuresti...
O! Tu, sfatuitoarea mea de azi-nainte, Ce mare esti, Ce buna esti, Ce calda esti!...
CruceDe ce-ai plecat?... Tu nu stiai Ca-n luna mai, Prin muntii cu paduri de brad, Oricine-ar fi - femeie sau barbat - Potecile te duc spre Iad, Si nu, ca-n lumea basmelor, spre Rai?...
De ce-ai plecat Cu vantu-n parul tau valvoi, Cand nici un glas nu te-a chemat?... Tu nu stiai Ca-n luna mai Potecile sunt inca pline de noroi?...
Opreste-te!... Priveste-n jurul tau... Si daca nu ti-ai murdarit Pantofii de noroi, Fa-ti cruce Si intoarce-te napoi!... Fa-ti cruce Fiindca n-ai pacatuit Decat in vis... Si visul s-a sfarsit!...
DomesticTu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie, Cu ziua ce se duce Si noaptea ce-o sa vie, In casa mea fii binevenita...
Iata-mi casa!
Intoarce doar butonul electric din perete Si-mprieteneste-ti ochii cu tot ce poti vedea, Caci casa mea e-ntreaga, de-acum, si casa ta... Fii prietena si sora cu hall-ul si terasa, Cu treptele ce urca sub rustice covoare Spre sala de mancare Si-odaia de culcare, Cu sfintii din icoane si mortii din portrete, Cu cainele, ce-ti linge mansonul de-astrahan, Si cu pisica alba, ce toarce pe divan...
Opreste-ti apoi ochii pe frunzele de laur In care se-ncadreaza, sanctificand decorul, Patronii mei - Triunghiul.
Iar pe comoda veche priveste-i cum stau gata Sa-si paraseasca parca, de bucurie, rama, Un domn cu ochii-albastri si bucle brune: Tata!... Si-o doamna cu ochi negri si bucle blonde: Mama!...
Tu, care-mi intri-n casa cu toamna fumurie, Cu basmele bunicii Si "Faptele diverse", In casa mea fii binevenita, Pentru mine Si pentru-aceste chipuri, de praf si vremuri sterse, Ce te privesc din rame cu-aceeasi duiosie Ca-n zilele cand, toamna, soseam si eu cu tine.
sursa foto europeana.eu
Spune-ti parerea!