Structura spectrala a gandului

Ideile pe care le infatisez astazi nu erau initial destinate unei expuneri libere , ele reprezentau in ochii mei un fel de pregatire meditatorie in care urma sa expun in succesiunea lor cat mai riguroasa , tezele esentiale la care reflectia mea m-ar fi indemnat sa subscriu. Dar pe masura ce cautarile mele continua sunt din ce in ce mai constienta nu doar de aversiunea pe care mi-o inspira in sine o expunere relativ retorica ci mai ales caracterul ipotetic, aventuros al multor teme in jurul carora graviteaza reflectia mea …In aceste conditii nu este oare mai prudent si totodata mai loial sa renunt cel putin pentru un timp , de a introduce intr-un tipar sistematic , ce nu parea sa li se potriveasca , o serie de ganduri pe care eram icapabila sa le ordonez in conformitate cu ritmurile traditionale ale constructiei speculative ? Nu este oare de preferat sa va incit ca cititori sa parcurgeti impreuna cu mine drumul pe care eu insami l-am parcurs oricat de intortocheat si de accidentat ar parea acesta ?...Si transformandu-ma in tovaras de drum … cu ezitarile , cu nehotararile mele , sa ma expun riscului de a afla in voi un sprijin…poate o calauza…? Marturisesc ca intampin o oarecare greutate analizand in amanunt anumite trairi personale a caror rigoare aparenta cel putin imi procura o stare de sfiala retrospectiva....indoindu-ma astfel de ascetismul logic de care eram candva insufletita. O sa va vorbesc despre aspiratiile mele, despre meticulozitatea cu care caut un sens al vietii ... As vrea sa am atata putere incat nimic exterior sa nu ma clinteasca ....acea suprema libertate a interioarei dezrobiri si astfel devenind pregatita pentru lupta din afara mea... Insa ar trebui sa stiu la ce mi-ar folosi aceasta libertate cu care ma mandresc! Libertatea este un instrument.Poti tot atat de bine sa-ti irosesti viata ...fiind liber, in lucruri marunte sau asteptand pana la sfarsitul vietii ceva grandios ce nu exista . Senzatia de libertate poate fi si ea un narcotic , ascunzand acelasi gol pe care alti oameni il camufleaza traind in marunte placeri sau mari nebunii...fie chiar eroisme inutile... Ma pot obisnui oare cu toate imperfectiunile vietii....caci de fapt in fiinta mea este acelasi vid ca in toti oamenii...aceeasi nevoie de a macina clipele vietii...poate numai orgoliul , dorinta de a nu fi ca ceilalti oameni m-au facut sa aleg iluzoria libertate ca narcotic . Eu vreau doar o intelegere absoluta , vreau sa cunosc un sens al vietii de nezdruncinat... deci o bucurie care nici in clipa mortii sa nu ma paraseasca si care nici in fata imbecilitatii unor oameni sa nu se clinteasca.........caci prefer sa fiu un om cu paradoxuri decat unul cu prejudecati! Despre Cale nu se poate gandi ca fiind nici ca nefiind....Numind-o Cale adoptam doar un experiment temporar.Perfectiunea Caii si a lucrurilor , nici cuvintele, nici tacerea nu sunt capabile s-o exprime ..Sa nu vorbesti nici sa nu taci...aceasta este cea mai inalta forma de discutie... Libertatea de care vorbeam nu intruchipeaza un sistem in care eu ma confund cu mine insami in cautarea unui ideal individual construtit din iluzie si speranta...ea reprezinta forma prin care reusesc sa ma detasez de spatiul acesta comun tuturor oamenilor si sa caut acea Cale care imi poate aduce satisfactia existentei mele. Tind sa cred ca viata mea e construita pe doua planuri unul tumultos...plin de incertitudini si razvratiri si unul calm plin de impliniri si satisfactii intelectuale. Daca pana acum m-am invartit, cautand o portita de evadare din primul paln...acum am inteles ca acesta reprezinta un stagiu al evolutiei mele si fara implinirea acestuia nu voi putea trece in celalalt....seamana cu un joc pe calculator...insa dezavantajul jocului meu ar putea fi perenitatea mea in lumea de care incerc sa scap. Am invatat sa privesc lucrurile cu calm si intelepciune, sa accept ca in afara de mine exista si alti oameni care au nevoie de ajutorul meu si pe care in egala masura ii pot transforma in mod tacit,… neevident discipolii mei. Aici sta practic libertatea mea.....o libertate pe care nu o caut doar pentru mine.......o libertate care poate fi ideala in doi desi aparent suna ca un paradox...Insa stim bine ca o idee incepe prin a fi un paradox, continua prin a fi o banalitate si sfarseste prin a fi o prejudecata. Un articol de Gabriela Nicoleta

---