In spatele perfectiunii

Toatã viaþa mi-am facut probleme crezind cã cei din jurul meu imi sint mai presus, din varii puncte de vedere. Dincolo de absurdul acestei mãrturisiri (pentru cã e natural ca mulþi dintre cei din preajmã sã se dovedeascã a ne fi, prin ceva, superiori) vreau sã se inþeleagã cã unele situaþii in care mi-am creat, deliberat, complexe de inferioritate, s-au dovedit a fi false. Sau, cel puþin, piedestalele pe care i-am aºezat pe unii dintre cei cu care mi s-a intersectat destinul s-au nãruit la scurt timp dupã ce le-am scanat, atit cu privirea, cit ºi cu sufletul, dedesupturile, culcuºul, sau manifestãrile ferite de ochii publici. ªi mã refer aici la o paletã largã de situaþii, de la simple dezamãgiri ce privesc aspecte superficiale ale vieþii, pinã la altele de profunzimi cu mult mai dureroase. Prin acest text nu vreau sã judec pe nimeni (deºi, citeodatã, in virtejul confruntãrilor, am facut-o), vreau doar sã constat cum deseori am avut tendinþa de a exagera anumite calitãþi (dovedite, desigur) ale unor oameni, exacerbindu-le, extrapolindu-le, cumva, in zone in care-ºi pierdeau forþa ºi rostul, atit de puternic penetrante pãrindu-mi-se la prima vedere. Cel mai simplu exemplu care imi vine in minte este legat de o fosta colegã de facultate. Am remarcat-o din prima zi in care am pãºit in curtea instituþiei (nici nu ºtiam, pe atunci, cã-mi va fi chiar colegã de grupã). Era ºi dificil sã n-o remarci. Absolut superbã, dar nu genul acela de "famme-fatale" dupã care se dau bãrbaþii in vint (deºi ºi ea a fãcut, de-a lungul celor cinci ani de studiu, cohorte de victime), ci mai mult pe stilul frumuseþilor ce apar in Vogue: ochi migdalaþi, ten de porþelan, chip armonios incadrat de o tunsoare carré perfectã. Alina G