Setari Cookie-uri

Copilul - supus, prieten sau stapin?

Mentionez, de la inceput, ca nu am copii.

Cind e potrivit s� fii prieten �i cind trebuie s� fii p�rinte (in sensul de autoritate de care s� se �in� seama, cu orice pre�) pentru lumina ochilor t�i? Cit s� fie r�sf�� �i cit dojan� in atitudinea fa�� de el, pentru a nu se anula reciproc?

Imi amintesc cum m� s�ruta mama in miez de noapte, dup� o zi in care m� certase crunt, pentru vreo boac�n�. Nu adormeam, prea obosit� de plins �i de revolt�, sigur� fiind c� eu am dreptate, dar tinjeam dup� imp�care, �tiam c� numai imbr��i�area ei ma poate lini�ti. Mi-a m�rturisit acum, dup� ani, c� �i ea m� ierta de mult, dar i�i infrina dorul de a m� imbr��i�a prea curind dup� vorbele menite s�-mi deschid� ochii asupra gre�elilor mele. Cit mi-a� fi dorit, atunci, s� nu m� fi certat deloc, deloc �i doar s� m� s�rute, de mii de ori.

Dar am crescut �i am vazut p�rin�i care nu-�i ceart� aproape niciodat� copiii �i ii s�rut� de mii de ori. �i le spun “te iubesc” de zeci de ori pe zi, ca r�splat� pentru fiecare zimbet, pentru fiecare desen naiv, pentru fiecare comentariu peltic sau a�a, din senin, pentru nimic anume. �i sint sigur� c�-s sinceri �i mindri �i recunosc�tori destinului pentru comoara lor, dar, cind devine, totu�i, prea mult? De la ce prag incolo vorbelor frumoase li se dilueaz� in�elesul, se banalizeaz�, alunec� in derizoriu, in stereotipie? La polul opus, am v�zut o tin�r� mama care-i cinta pruncului s�u �i acesta ridea la ea, ii intindea minu�ele �i obrajii cer�ind tandre�e, iar cind am intrebat-o de ce nu-l atinge, de ce nu-l ia in bra�e s�-l s�rute �i s�-l string� la piept, mi-a r�spuns c� b�ie�eii nu trebuie pupa�i.

M� consider o femeie modern�, dar am r�d�cinile in trecutul care m-a format. Sint deschis� la nou, dar vechile valori m� trag �i ele de minec�. M� cred emancipat� cind vine vorba despre sex, nu sint de acord ca un copil s� descopere la pubertate c� barza n-a avut nici un rol in destinul lui, dar m� oripileaz�, totu�i, scenele din filmele americane in care cel mic e invitat s� se strecoare in pat, ling� p�rin�ii inc� plini de sudoare dup� o partid� de amor �i care-i povestesc, cu lux de am�nunte, cum s-a n�scut el din iubire.

A�a c� azi, cind m� incearc� triste�ea c� nu mi-a venit inc� sorocul s� leg�n pe bra�e un pui carne din carnea mea �i suflet din sufletul meu, m� consolez amar cu gindul c�, dac� a� avea un copil, n-a� �ti cum e mai bine s� m� port cu el. N-a� �ti ce re�et� s� fur, sau s� inventez ca s�-l cresc bun, frumos, de�tept �i, mai ales, fericit.

Un articol de Alina G.


Citește și:

Kudika
1 Iunie 2007
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: