Copilul - supus, prieten sau stapin?

Cind e potrivit sã fii prieten ºi cind trebuie sã fii pãrinte (in sensul de autoritate de care sã se þinã seama, cu orice preþ) pentru lumina ochilor tãi? Cit sã fie rãsfãþ ºi cit dojanã in atitudinea faþã de el, pentru a nu se anula reciproc?

Imi amintesc cum mã sãruta mama in miez de noapte, dupã o zi in care mã certase crunt, pentru vreo boacãnã. Nu adormeam, prea obositã de plins ºi de revoltã, sigurã fiind cã eu am dreptate, dar tinjeam dupã impãcare, ºtiam cã numai imbrãþiºarea ei ma poate liniºti. Mi-a mãrturisit acum, dupã ani, cã ºi ea mã ierta de mult, dar iºi infrina dorul de a mã imbrãþiºa prea curind dupã vorbele menite sã-mi deschidã ochii asupra greºelilor mele. Cit mi-aº fi dorit, atunci, sã nu mã fi certat deloc, deloc ºi doar sã mã sãrute, de mii de ori.

Dar am crescut ºi am vazut pãrinþi care nu-ºi ceartã aproape niciodatã copiii ºi ii sãrutã de mii de ori. ªi le spun “te iubesc” de zeci de ori pe zi, ca rãsplatã pentru fiecare zimbet, pentru fiecare desen naiv, pentru fiecare comentariu peltic sau aºa, din senin, pentru nimic anume. ªi sint sigurã cã-s sinceri ºi mindri ºi recunoscãtori destinului pentru comoara lor, dar, cind devine, totuºi, prea mult? De la ce prag incolo vorbelor frumoase li se dilueazã inþelesul, se banalizeazã, alunecã in derizoriu, in stereotipie? La polul opus, am vãzut o tinãrã mama care-i cinta pruncului sãu ºi acesta ridea la ea, ii intindea minuþele ºi obrajii cerºind tandreþe, iar cind am intrebat-o de ce nu-l atinge, de ce nu-l ia in braþe sã-l sãrute ºi sã-l stringã la piept, mi-a rãspuns cã bãieþeii nu trebuie pupaþi.

Mã consider o femeie modernã, dar am rãdãcinile in trecutul care m-a format. Sint deschisã la nou, dar vechile valori mã trag ºi ele de minecã. Mã cred emancipatã cind vine vorba despre sex, nu sint de acord ca un copil sã descopere la pubertate cã barza n-a avut nici un rol in destinul lui, dar mã oripileazã, totuºi, scenele din filmele americane in care cel mic e invitat sã se strecoare in pat, lingã pãrinþii incã plini de sudoare dupã o partidã de amor ºi care-i povestesc, cu lux de amãnunte, cum s-a nãscut el din iubire.

Aºa cã azi, cind mã incearcã tristeþea cã nu mi-a venit incã sorocul sã legãn pe braþe un pui carne din carnea mea ºi suflet din sufletul meu, mã consolez amar cu gindul cã, dacã aº avea un copil, n-aº ºti cum e mai bine sã mã port cu el. N-aº ºti ce reþetã sã fur, sau sã inventez ca sã-l cresc bun, frumos, deºtept ºi, mai ales, fericit.

Un articol de Alina G.

---