Un text de Radu Buzaianu

Citeste si:
Parerea lui Radu: Dreptatea - femeia o are, barbatul o da

Cu ceva timp in urma, cred ca vreo 3 ani, eram cu Gabriel Cotabita si inca doua doamne, in fata unui public, la o conferinta cu tema asta: ce-si doresc femeile. Va dati seama ca e greu s-o scoti la capat, daca te bagi in asa ceva.

Nu stiu cum s-a ajuns aici, dar s-a ajuns, Gabriel Cotabita tinand un discurs despre cum ne asezam gresit in acest concept al imbatranirii. Ca oamenii nu imbatranesc cata vreme sunt tineri in interior. Are o teorie intreaga despre asta. N-o dezvolt, ca o intuiti. Eu ziceam asa, doar ca invers. Ca e un rost pe care l-a lasat Dumnezeu si daca ar fi vrut sa-l faca pe om fara imbatranire, l-ar fi facut. Oamenii ma priveau dezaprobant, el beneficiind si de celebritate si de discurs convenabil. Eu paream o greseala intreaga. In sala era un ceas mare. Va spun, parca mi-a dat Dumnezeu cu el in cap cand l-am vazut. Si atunci am explicat importanta lui, a ceasului. Sunt lucruri pe care le faci dimineata. Lucruri pe care le faci dupa-amiaza. Si lucruri pe care le faci seara. Sigur ca e o greseala sa le faci pe cele de seara, dimineata. Si invers. Fiecare bucata a zilei are farmecul si rostul ei. Dupa ce am dat acest argument, au schimbat subiectul.

Cam doi ani mai tarziu, m-am intalnit cu Gabriel Cotabita, la o cafea, sa facem un interviu, intr-o dimineata. La o ora dupa, avea sa se intample ceea ce stiti cu totii ca i s-a intamplat. Ce va spun acum, n-am povestit la nicio emisiune dintre cele in care am vorbit despre subiect. O spun acum, cand Gabriel e bine si cand, probabil e obligat sa traiasca in dupa-amiaza vietii, ca si cum ar fi dupa-amiaza si nu dimineata.

La asta m-am gandit weekendul trecut, cand, eram la o masa cu multi actori, unii dintre ei chiar spre seara, in ceasul acesta al vietii. Si o seara intreaga, una dintre actritele celebre care inainte de Revolutie determina in jur cu farmec, o sumedenie de priviri cazute in admiratie, tinea discursuri despre viata. Mi-a ramas in minte, cum ducea cu eleganta, dar nu neaparat discretie, un razboi intreg in sinea sa, intre cea care devenise si cea care a fost. Din toata ambianta dansei, asta reiesea: dramatismul unei femei ce a fost la un moment dat frumoasa. M-am uitat la ceas, era tarziu, asa ca n-am mai ramas. E important sa stim cat e ceasul. Si sa stim sa imbatranim. Ca despre intinerire ni se tot povesteste. E ca la un spectacol de teatru, cand, daca nu stii sa iesi de pe scena in aplauze, iti cade cortina in cap.

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor: