Am petrecut restul zilei pe una dintre cele mai frumoase plaje din lume. Am vazut soarele asfintind in valurile Pacificului. Am privit cainele bunului meu prieten jucandu-se in nisip si l-am mangaiat fara tragere de inima. Ma aflam in locul in care abia asteptasem sa ma reintorc si cu toate astea, ma simteam teribil de trista. Imi venea sa ma intorc in camera mea, sa imi fac bagajele si sa ma intorc val vartej la Bucuresti. Era ca si cum ceva ce nu era al meu, ceva ce nu eram eu, mi se asezase ca o gluga pe cap, impiedincandu-mi gura sa zambeasca si ochii sa straluceasca de bucurie.
Ne spunem astfel de povesti cat este ziua de lunga. Practic, intepretam ceea ce numim realitate prin prisma povestilor pe care ni le spunem. Povesti care se nasc in copilarie si sunt apoi intarite de credinte, ganduri si experiente de viata. Partea buna este insa faptul ca orice poveste poate fi rescrisa. De indata ce constientizezi ca reactia ta este cauzata nu de realitate ci de povestea din mintea ta, pune pauza. Vezi care este starea de fapt si actioneaza ca atare. Apoi vezi ce spune povestea ta si de ce. Este o lectie pretioasa pe care iti recomand sa o inveti cat mai repede, altfel se va repeta la nesfarsit. Dupa care rescrie povestea asa cum ti-ar placea, de fapt, sa fie. In mod miraculos, si lumea din jurul tau se va schimba.
Spune-ti parerea!