Galopand prin saptamana

Florin a stat in capul salii, in capul mesei, in capul lui cu gandurile neintrerupte de cei cativa badarani care tipau o conversatie la bar, peste vocile actorilor. Dupa film, sesiunea de intrebari s-a derulat intr-o intimitate ca de foc de tabara, intre el si mesele lui pline cu prieteni si/sau membri ai distributiei si/sau ai echipei tehnice, cu totii fani ai acestui film exceptional. Doar microfoanele tradau caracterul usor premeditat al actiunii. Va invit sa gasiti aceasta satira dulce-amaruie, pe vreun raft unde poate mai zace un DVD prafuit pana in ziua de azi, si sa-l vedeti de doua ori: prima oara ca sa radeti, a doua oara ca sa va dati seama de ce – caci caraghioslacul personajelor nu este gratuit, ci este, imprumutand din exprimarea din pelicula, un simbol!

---