Setari Cookie-uri

Afrim da lovitura cu Omul Perna

Duminica la Teatrul Odeon o aliniere de planete destul de bulversanta m-a adus intr-o stare dificil de calificat, altfel decat ca o infiorare ciudata. Radu Afrim punea in scena “Omul Perna” si zumzetul din jurul reprezentatiei, unanim favorabil, se cerea verificat. Stiti cum unii oameni se lasa purtati pe culmile asteptarilor doar pentru ca apoi sa se dezumfle cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ? Ei bine piesa lui Afrim a fost pe masura asteptarilor celui mai idealist si carcotas spirit critic – carevasazica, m-a adus in pragul lacrimilor de fericire. Lacrimi in ciuda, sau poate chiar din cauza, temei cel putin sumbre abordate fara-nconjur.

Articol realizat de Ioanina

Similaritati intre piesa asta si filmul aclamat inca de la prima lui iesire-n lume, la Sundance, exista la un nivel profund. Amandoua creatiile sunt violente si in ambele talerul comic are de munca pentru a contrabalansa gandurile intunecoase. Daca “In Bruges” reuseste sa deregleze radarul spectatorului cu oscilatiile comico-tragice, “Omul Perna” se inscrie fara doar si poate in tagma tragediilor. Registrul comic nu are nici o sansa aici pentru ca subiectul, despre care s-a tot scurs cerneala in presa romaneasca, este morbid, pervers, greu digerabil. Fara sa va ciobesc din ineditul experientei, va spun doar ca Michal se dovedeste a fi iremediabil defect, Katurian iremediabil amoral in sclavia artei sale, iar parintii, la modul general, iremediabil perversi ca tirani peste destinele odraslelor lor.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
12 Noiembrie 2009
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.