Afrim da lovitura cu Omul Perna

Afrim da lovitura cu Omul Perna
Kudika
12 Noiembrie 2009

Duminica la Teatrul Odeon o aliniere de planete destul de bulversanta m-a adus intr-o stare dificil de calificat, altfel decat ca o infiorare ciudata. Radu Afrim punea in scena “Omul Perna” si zumzetul din jurul reprezentatiei, unanim favorabil, se cerea verificat. Stiti cum unii oameni se lasa purtati pe culmile asteptarilor doar pentru ca apoi sa se dezumfle cand socoteala de acasa nu se potriveste cu cea din targ? Ei bine piesa lui Afrim a fost pe masura asteptarilor celui mai idealist si carcotas spirit critic – carevasazica, m-a adus in pragul lacrimilor de fericire. Lacrimi in ciuda, sau poate chiar din cauza, temei cel putin sumbre abordate fara-nconjur.

Articol realizat de Ioanina

Am mai incercat emotii similare o data, cand vibram pe aceeasi lungime de unda cu “Insetatii” lui Wajdi Mouawad, pus in scena de Elena Morar. Spre deosebire de acel spectacol, insa, “Omul Perna” vocifereaza mai mult decat arata, nu recurge la metafore interpretabile in functie de simtirile personale ale spectatorului – este clar si se sprijina pe linia narativa pentru a scoate in evidenta momentele-cheie, si ideile-cheie aferente. Ca urmare, mesajul este accesibil, ceea ce il face cu atat mai deranjant, si irevocabil mai subcutanat ca un tatuaj permanent pe creier. Dar, in ciuda scandalului iscat in Braila unde PSD-istii obtuzi au incercat sa cenzureze spectacolul, nu exista nimic subliminal de temut in viziunea lui Afrim transpusa pe scena. Este o felie a vietii, pe care doar relicvele fara o intelegere minima a prezentului pot sa o desconsidere din start, ca fiind un “pericol” pentru tanara generatie.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.




Setari Cookie-uri