Afrim da lovitura cu Omul Perna

Am mai incercat emotii similare o data, cand vibram pe aceeasi lungime de unda cu “Insetatii” lui Wajdi Mouawad, pus in scena de Elena Morar. Spre deosebire de acel spectacol, insa, “Omul Perna” vocifereaza mai mult decat arata, nu recurge la metafore interpretabile in functie de simtirile personale ale spectatorului – este clar si se sprijina pe linia narativa pentru a scoate in evidenta momentele-cheie, si ideile-cheie aferente. Ca urmare, mesajul este accesibil, ceea ce il face cu atat mai deranjant, si irevocabil mai subcutanat ca un tatuaj permanent pe creier. Dar, in ciuda scandalului iscat in Braila unde PSD-istii obtuzi au incercat sa cenzureze spectacolul, nu exista nimic subliminal de temut in viziunea lui Afrim transpusa pe scena. Este o felie a vietii, pe care doar relicvele fara o intelegere minima a prezentului pot sa o desconsidere din start, ca fiind un “pericol” pentru tanara generatie.

---