In Green Hours, Sta sa ploua

Teatrul Luni de la Green Hours ne-a prezentat o piesa compacta, amuzanta, meditativa pe alocuri, in regia lui Lia Bugnar, dedublata-n scenarista si actrita totodata, implicata la toate nivelurile piesei si responsabila principala pentru succesul lui �Sta sa ploua� � lunea trecuta, 25 ianuarie, Green Hours-ul a gazduit nu una ci doua reprezentatii consecutive, �la cererea publicului�. Desi, din punct de vedere organizatoric, �maratonul� s-a soldat cu intarzierea aferenta umplerii, golirii si repopularii clubului tubular, actorii au fost la inaltimea asteptarilor si in repriza a doua.

Astfel, spectatorii de la 21:00, printre care m-am numarat si eu, puteam sa mustacim la gandul ca predecesorii nostri de la 19:00 au avut parte doar de repetitia generala, in timp ce noi am prins piesa jucata �pe bune�, cu actorii dezmortiti si textul intrat deja in sange. Evident, cum nu sunt in pozitie sa compar, impresia asta nu inseamna, practic, decat ca �Sta sa ploua� m-a transpus intr-o buna dispozitie... ghidusa.

Realizat de Ioanina

Dar intorsatura pe care o iau planurile lor marete – prefer sa o las nerostita, de dragul vostru, viitorii spectatori – trimite ziua de “maine” intr-un con de umbra. Chiar inainte de fericitul deznodamant – da, avem parte de happy-end – Lia Bugnar are grija sa nu te lase culcat pe-o ureche in comedia situatiilor: in rolul lui Cuce, iti intoarce stomacul pe dos si-ti injecteaza o doza puternica de feminism in vene cu un monolog ravasitor; Maria Buza nu se lasa mai prejos, construind-o pe Gena in spiritul unei firi bipolare cu trecut tenebros si un zambet fluturandu-i fortat pe buze; iar Antoaneta Cojocaru triumfeaza printr-o Peti multi-fatetata, chinuita de propriile slabiciuni, ranita si chitita pe fuga de-a si le confrunta.

---

Kudika
28 Ianuarie 2010

Echipa Kudika