Hipioti si bolsevici la Clubul Taranului

Luni seara s-a jucat la Clubul Taranului o piesa de teatru pe care o ochisem de luni de zile (implineste un an pe scena teatrului independent) fara sa o prind din motive obiective pana acum, dar si fara sa o pierd din vedere – ma atrasese conceptul din spatele “Hipiotilor si bolsevicilor” lui Amiel Gladstone, o incursiune in mentalitatea hipiotilor anilor ’60, cei veritabili. Era vremea lor, a revoltei lor pasnice, a florilor din par si tevi de pusti, si a iubirii ca raspuns raspicat la razboiul din Vietnam. 

Eu ma consideram surata lor, vitrega, vitregita de timpul si spatiul nasterii mele, dar legata de ei prin chiar acest unghi, intr-o doara si deloc practic, din care priveau viata “fratii” mei de peste Atlantic. Acum, la noi, in plin capitalism revarsat peste oprelistile comuniste vechi si de demult, nu poti fi decat in rand cu lumea materialista – hippie sunt doar cei care si-o permit: liceeni intretinuti de alocatie si bani de buzunar sau... cei trei actori din debutul regizoral al lui Felix Crainicu. 

Realizat de Ioanina. Credit foto: Alexandra Stoenescu

Cum isi va rezolva ea impasul, puteti afla in aceasta seara, de la 20:00, in “La Scena”, unde se joaca din nou “Hipioti si bolsevici”, intr-o formula pe care ne-a ridicat-o in slavi Lari dupa reprezentatia de luni – formula gandita initial, cea in care butaforia prinde iz de locuinta autentica, pusa in valoare de lumini administrate cu talc, si rasunand cu plinatatea muzicii de-atunci. Veniti macar si doar pentru soundtrack, care nuanteaza infinit actiunea cu emotii vintage, marca Led Zeppelin sau The Beatles.

Vizionare placuta

---

Kudika
1 Aprilie 2010

Echipa Kudika