Setari Cookie-uri

Cum am mancat un caine la Clubul Taranului

Nu stiam despre “Cum am mancat un caine”, monodrama lui Evgheni Griskovet, decat ca in prim-plan avea sa fie un om care nu mai e. In materie de logline-uri, acesta, parafrazat de Teatrul Joint din text, se numara printre cele mai criptice pe care le-am citit vreodata. Asadar, intrigata, am luat loc luni seara pe-un scaun din Clubul Taranului, si am ramas cu privirea atintita pe alt scaun, identic cu al meu, doar ca plasat in centrul scenei. Aici, actorul Theo Marton urma sa ma ia prin surprindere cu un monolog construit pe structura fluxului constiintei, care, in mod incredibil avand in vedere ora tarzie si lipsa altor puncte de focus in afara personajului principal, mi-a tinut ochii deschisi larg cat cepele pe tot parcursul duratei sale de circa 60 de minute.

Realizat de Ioanina

Evgheni Griskovet este un autor contemporan, care, la cei 43 de ani ai sai, este multi-premiat pentru o intrebuintare inovatoare a metodei improvizarii colective, folosita si la nasterea acestei piese: ea a fost scrisa dupa ce a fost pusa in scena, de Evghenin insusi, care a integrat feedback-ul publicului in procesul creativ. Iata cum isi explica el tehnica: "Eu sunt autorul unei piese. In timp ce o creez, nu incerc sa fiu dramaturg, regizor, pictor, compozitor si artist, toate in acelasi timp. Daca as lua-o constient in aceasta directie, as deveni schizofrenic. Nu sunt un artist. Imi spun replicile, nu le inventez. Textul este creat si recreat la infinit – acum si aici. In ceea ce ma priveste, procesul primordial al vietii inseamna, in fond, teatrul inteles ca re-traire continua.”

Vizionare placuta


Kudika
15 Aprilie 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.