Setari Cookie-uri

Contraste si Concretii. Si miez de Massive Attack

Uneori, ca si acum, vine ziua de joi si nu stiu unde a trecut saptamana - cum am petrecut-o pot sa imi amintesc clar, dar de ce s-a scurs nisipul din clepsidra cu asemenea graba, ei bine la asta doar Cronos-ul meu interior poate ca stie sa raspunda. Daca secretul lui are de-a face cu zicala "cand te distrezi, timpul zboara", inseamna ca voi rari distractiile, ca sa nu-mi goneasca viata din vene inainte sa ma dezmeticesc: pana la urma, personajul principal al existentei mele sunt eu, deci fraiele-s la mine. Insa cand intr-o saptamana se inlantuie o Noapte a Institutelor Culturale, una a monstrilor sacri de la Massive Attack si alta a discursului socio-politic exprimat prin teatru - poti oare sa alegi si, in acelasi timp, sa te pui la adapost de la regretele ulterioare?

Realizat de Ioanina

Curand, in preajma scenei s-au infatisat un tip si o tipa, ea delectandu-se cu o tigara pe parcursul monologului partenerului de scena. El a vorbit ca un student de stiinte politice, despre revolutia care trebuie declansata si despre cat de nesanatos este sa te adaptezi la o societate bolnava, si sa consideri asta o realizare. Apoi ea si-a luat locul in spatele unui laptop, indicandu-ne prin pasul in afara povestii ca ea e Cinty, VJ-ita listata pe afis. Visuals-urile ei se numara printre cele mai inspirate completari aduse jocului actoricesc la care mi-a fost dat vreodata sa fiu martora. Ea a punctat intensitatea momentelor rapide sau psihedelice pe ecranul din fundalul Fabricii si pe cele trei trupuri care se interpuneau frecvent intre proiector si peretele vizavi de noi, spectatorii. La randul nostru, ne trezeam integrati in spectacol prin mutarea scenei din locul ei conventional in spatiul dintre scaunele destinate noua, publicului.
Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
1 Iulie 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.