Unii oameni si-au dat seama ca viata e haotica si, ca urmare, contracareaza cu timbre, sau portelanuri, sau brelocuri-suvenir! Caci colectiile iti dau confortul ordinii acolo unde ea nu exista de fapt, iar colectionarul de filme poate chiar sa impinga mai departe ideea asta fantezista, mandrindu-se ca intelege insasi Viata, dupa ce diverse interpretari ale momentelor sau ale temelor ei majore i s-au perindat prin fata ochilor in sala de cinema.
Exista o tema cheie, dragostea, care nu isi face doar aparitia, ci, in filme ca si in viata, se incapataneaza sa dea totul peste cap, sa mute munti din loc si sa-si puna straie frumoase de basm, pretinzand ca realitatea – chimia feromonilor, componenta carnala, incompatibilitatea sau stramtoarea financiara etc. – nu o atinge. Filmele de dragoste, romantice sau pur si simplu “romance”-urile, ne iau ochii mai des decat am crede, dar iluzia amorului, la puterea a zecea cand apare intr-o pelicula, nu este decat CVASI-daunatoare pentru spectator. Am scormonit prin videoteca mea de colectionara cinefila, ca sa va explic de ce consider ca dragostea in filme este un rau necesar.
Realizat de Ioanina
ESTE UN RAU – cand femeile apar portretizate ca avand nevoie de dragoste pentru a-si implini existenta. Nicio slabiciune feminina nu face sexul nostru mai demn de aplelativul “slab” decat asa-zisul amor de-amorezare. In majoritatea filmelor de dragoste “cu si pentru femei” (chick flicks), femeia goneste dupa fluturasii din stomac cu la fel de putina coloana vertebrala ca o plasa ordinara de prins fluturi! Unde e, de exemplu, taria de caracter a lui Lucy in “50 First Dates”, a lui Samantha in “Spread” sau a tuturor personajelor feminine din muzicalul “Nine”? Ele n-au primit oare stirea de ultima ora ca Universul nu se-nvarte in jurul unui tip?
