Setari Cookie-uri

Top 8 pionieri ai sexului ca arta pe marele ecran

Exista o diferenta intre arta pe muchie de cutit moralist si pornografia propriu-zisa – dar oare mai recunoastem linia de demarcatie intr-o era a informatiei eliberate din lanturile controlului de orice fel? Valoarea socului a devenit, incet-incet, o tinta mobila in cursa pentru titulatura de “cineast”, direct proportionala cu numarul de cadre provocative dintr-un film. Valoare reala a unui film, judecand in acest sistem de referinta, depinde doar de disponibilitatea regizorului de a impinge granitele acceptabilului, si de susceptibilitatea criticilor, singurii calificati sa confere rangul de “arta” (“art-house”) productiilor chitite sa induca roseata in obrajii consumatorului. Desigur, tu, spectatorul, esti, la randul tau, singurul in masura sa iti faci o parere asupra notiunii de “arta”, asadar eu iti ofer aici o lista a auteur-ilor faimosi pentru nonconformismul lor, alaturi de cateva dintre operele lor cinematografice – ordinea fiind, ca de obicei, in ton cu preferintele mele – si te provoc sa te exprimi pe marginea lor. Sa intram impreuna in subconstientul tenebros al creatorilor de film fara pereche, fara perdea si fara sexploatare.

Realizat de Ioanina

2. Larry Clark, alaturi de o mana de alti regizori americani care indraznesc sa abordeze sexul dintr-o perspectiva laxa si nu sunt taxati de critici, ba dimpotriva (Philip Kaufman e un alt exemplu de yankeu sfidator, cu al sau “Twisted” din 2004) a regizat “Kids” in 1995, cand ecranele inca evitau “contaminarea” cu material cvasi-pornografic. Mai apoi, Clark avea sa faca si el parte din proiectul-omnibuz “Destricted”, cu filmuletul erotic “Impaled”, unde punea viata – mai exact fanteziile sexuale ale amatorilor de pornografie – pe butuc si o despica in vazul lumii. In “Kids”, sexul se petrece – pauza pentru efect – intre minori! Drama lui Clark este greu de digerat, si cade cu atat mai greu in sufletele sensibile cu cat distributia, o sleahta de copii desigur, isi face treaba cu un profesionalism uniform, desavarsit. Este povestea unor tineri ale caror vieti se desfasoara in jurul unui punct comun: sexul, distractia animalica, sustinuta de droguri si alcool – inecat intr-o patura groasa de inconstienta, filmul atinge, aparent fugitiv dar apoi din ce in ce mai marcant, problema celei mai infricosatoare dintre BTS-uri, SIDA. Motto-ul lui Clark, “sa arat tot, fara floricele pe campii”, ii poarta pasii prin astfel de tematici mocirloase, pe care le trateaza cu ambii ochi larg deschisi – “Nu mi-e frica de parerile oamenilor vizavi de ce fac eu. Sa se duca invartindu-se. Eu mereu voi incerca doar atat, sa spun adevarul”.

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
6 Mai 2010
Echipa Kudika

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.