Setari Cookie-uri

Adaptarea unei vieti: cinema-ul despre virtuozi si genii

Unii poate stiti ce am sarbatorit pe 7 mai – internautii care au apelat in acea zi la atot-stiutorul Google vor fi observat, probabil, schimbarea temporara de fatada a motorului de cautare. Logo-ul Google fusese inlocuit cu o scena din faimosul balet "Lacul lebedelor", scris de Piotr Ilici Ceaikovski. Daca ar fi avut norocul unei longevitati matusalemice, compozitorul rus ar fi implinit 170 de ani – si ne-ar fi incantat cu o mai vasta colectie de opusuri. Pe de alta parte, moartea lui invaluita in mister a ridicat semne de intrbare si a ciuruit povestea “oficiala” cu speculatii (suicid? holera?) – intotdeauna de bun augur cand in joc este pastrarea amintirii unei personalitati de seama in constientul colectiv.

Chiar daca azi idolii tinerilor nostri sunt artistii pop sau actorii Hollywood-ieni, din cand in cand unele filme – mai precis, cele biografice, asa-numitele “biopic”-uri – isi propun sa re-aduca in prim-plan monstrii sacrii care chiar au participat la modelarea culturii si a stiintei mondiale. Trecutul de care apartin ei poate parea indepartat si, ca atare, realizarile lor palesc, perimate, in ochii celor incapabili sa judece importanta lor asupra prezentului nostru. Noroc cu know-how-ul producatorilor de film si studiile de piata aferente: mai-marii studiourilor au prins de veste, desigur, ca generatia actuala sufera de un deficit acut de atentie, de miserupism si de dispret fata de precursori. Asadar, strategii departamentelor de marketing contracareaza cu o arma calibrata la sigur: cat timp unii reprezentanti de marca ai umanitatii au trait vieti palpitante, documentate in detaliu, acestea pot servi drept momeala pentru publicul larg. Inevitabil, spectatorii vor fi intrigati de o “poveste adevarata” indeajuns cat sa dea banii pe bilet. Si, la fel de inevitabil, ei vor afla de existenta unui “oarecare” Ceaikovski, de pilda – o consecinta fericita, dar secundara fata de incasarile la box-office.

Realizat de Ioanina

IDOLII FEMEILOR (cont.): Ambele femei i-au cerut lui Andy (jucat de Jared Harris si, respectiv, Guy Pearce) mai multa atentie decat el era dispus sa le ofere, si au suferit mai mult decat au castigat de pe urma scurtei lor sederi in campul lui vizual. Valerie a fost autoarea manifestului feminist “S.C.U.M.” (“Society for Cutting Up Men”), luat in raspar ulterior de Warhol in filmul sau “Women in Revolt”, unde i-a imaginat un grup omolog, “P.I.G.” (“Politically Involved Girls”) – caderea ei in disperare si paranoia au survenit pe fondul dezinteresului lui Warhol fata de o piesa scrisa de Valerie. La polul opus, Edie a avut parte de cele “15 minute de notorietate” multumita tratamentului preferential al lui Warhol. Caderea ei in dizgratie a rezultat din dependenta de droguri. Dar fara indoiala dependenta de Andy, toxica din cauza caracterului sau la fel de imprevizibil ca si stramutarea interesului de la revelatia momentului la revelatia momentului imediat urmator – le-a distrus pe amandoua.
Alt exemplu: “The Girl with a Pearl Earring” (2003) – pictorul Johannes Vermeer (Colin Firth) si muza lui, Griet, in interpretarea lui Scarlett Johansson (din nefericire pentru idealisti, fata si povestea de dragoste sunt fictive, imaginate de Tracy Chevalier in romanul cu acelasi nume)

Citește și:

Vizionare placuta


Kudika
20 Mai 2010
Echipa Kudika
Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:

Ti-a placut acest articol?

Aboneaza-te pe Kudika pentru a primi articole similare.