Cand te numeri printre fanii celui mai apreciat si controversat film alternativ al noului mileniu, intri in sala de cinema pentru vizionarea “Cutiei” tinandu-ti respiratia – ca sa nu-ti tradezi emotia. Caci un critic care se respecta nu vine la film deja convins ca va fi dat pe spate. Insa iata detaliile care m-au convins, atunci si acum, dupa vizionare, ca in cazul asta o abatere de la regula se impune: fara ocolisuri, “The Box” e un urmas demn de inalta stacheta ridicata de psihedelicul “Donnie Darko”
Articol realizat de Ioanina
Intriga ni se prezinta pe nepusa masa, fara o introducere inutila care sa-ndruge verzi si uscate despre o familie cat se poate de obisnuita – abia dupa ce Cutia din titlu le soseste in prag, cu o problema morala “in atasament”, isi vor cunoaste si ei limitele, caracterul, valorile. Misteriosul domn Steward (Frank Langella) este “curierul” – nu va spun din partea cui – care le explica alegerea si termenul limita pana cand oferta va fi retrasa: cei doi pot apasa butonul fixat pe capacul cutiei, moment in care vor deveni posesorii a un milion de dolari (=momeala) si, concomitent, vor cauza moartea unui cutare om deloc asociat cu ei (=carligul).
