“Tell-Tale” (tradus la noi prin neoriginalul “Poveste fatala”) va fi adus de Odeon in cinematografe incepand de maine, 8 ianuarie. Intr-adevar, titlul americanilor se inscrie printre cuvintele cvasi-intraductibile ale limbii engleze, dar cu atat mai mult el este incarcat de expresivitate – iar printre primii care s-au folosit de ea pentru a stoarce un efect terifiant a fost scriitorul Edgar Allen Poe. Nuvela sa, “The Tell-Tale Heart”, sta la baza acestei reinterpretari care nu se compara, desigur, cu mustosul studiu psihologic din 1843 – insa dozeaza destul de abil suspansul incat sa merite vizionarea.
Ca fapt divers, impactul unui film, cand e scos la rampa pentru prima oara, da tonul prea multor cronici ulterioare – insa iata ca ma vad obligata sa mentionez si eu aici intamplarea nefericita de la vizionarea “Tell-Tale”, in cadrul festivalului din Tribeca. Un spectator a lesinat si proiectia a fost oprita ca individul sa fie dus de urgenta la spital... dupa ce am vazut scena cu pricina din film, pot doar sa spun ca o astfel de reactie fizica la ea e de inteles!
Realizat de Ioanina
Actiunea acestui thriller imprumuta de la Poe foarte putin, mai exact rolul crucial jucat de inima unui mort, care insa, din nevoia contemporana de a upgrada premise vechi, nu vocifereaza acuzator de sub o podea ponosita. In schimb, ea isi indica ucigasii dinauntrul altui corp, un corp-gazda, in care, gratie medicinei moderne, a fost transplantata si acum bate din nou bine-mersi. Din primele 5 minute ale filmului aflam datele problemei, mai exact calatoria inimii de la donator la norocosul primitor, si deja parca suna cunoscut... Ghici ciuperca ce-i! Te gandesti la un alt remake “Jian Gui”?! Ei bine, nu chiar, dar nici prea departe de adevar n-ai fi!
