Premiera unui basm contemporan: Micmacs a tire-larigot

Noul film al mintii creative din spatele �Destinului fabulos al lui Amelie Poulin�, Jean-Pierre Jeunet, aterizeaza maine, pe 26 februarie, in cinematografele din Romania, gratie Odeon Cineplex. Alegerea unei lansari concomitente cu a comediei americane �The Spy Next Door� va tria desigur spectatorii in functie de gusturi � care, oricat as perora eu ca nu se discuta, sunt sigura ca imi vor lasa o impresie proasta, deloc neasteptata de altfel. Grosul maselor se va imbulzi sa-l vada pe Jackie Chan facand pe �dadacul�, dar sper ca pe macar unii dintre voi ii voi putea convinge ca umorul frantuzesc le merita mai degraba atentia.

Nu in ultimul rand deoarece comicul care da pe dinafara in �Micmacs� se adreseaza unei fasii mai largi de populatie decat ne-am astepta de la cocosii galici � de data asta, chiar nu te simti tratat din varful buzelor. Daca nu stii limba, intr-adevar vei pierde o groaza de jocuri de cuvinte, expresii savuroase pe care nici cel mai capabil traducator nu le-ar putea echivala cu materia prima a dex-ului nostru sau al oricarei alte natii desigur � insa poantele vin pe toate caile in �Micmacs a tire-larigot� (care inseamna �O groaza de afaceri necurate�), nu-s doar pitite-n dialog.

Realizat de Ioanina

Ca cineast – auto-didact, spre lauda lui – Jeunet nu alege la intamplare cum sa-si construiasca scenele copilariei lui Bazil, protagonistul sau, si anume cu poanta la final: camera sau ochiul spectatorului trebuie sa dea din colt in colt, din personaj in personaj, inainte sa prinda de veste ca baietelul carliontat si tacut este capul rautatilor – la propriu si la figurat. Dupa o copilarie dezradacinata – care s-a dus de rapa cand tatal a incercat, fara succes, sa dezamorseze o mina in razboiul din Algeria – acum ajuns la maturitate, Bazil are ghinionul sa fie aproape rapus de un glont ratacit. Asa incepe rafuiala lui cu fabricantii de arme, mai exact mine si gloante.

Vizionare placuta

---

Kudika
25 Februarie 2010

Echipa Kudika