Avanpremiera: Dragoste fara preaviz

“Dragoste fara preaviz”, care va sosi pe meleagurile noastre din 23 octombrie, are nume mari in distributie – Aaron Eckhart si Jennifer Aniston tin cap de afis fara prea mult efort, caci, ce-i drept, dau bine impreuna. Pe ecran, insa, fotogenia de una singura nu face minuni: in cazul nostru, ea este sabotata o linie narativa limitata ca subiect si abordare. Iar alchimia cuplului protagonist, desi induiosatoare, ar fi fost mai castigata daca nu avea de remorcat clisee dupa ea.

Filmul ii are in prim-plan pe Eloise (Aniston) si Burke (Eckhart), peste care planeaza niste sechele serioase, un secret si o cariera care atarna de pastrarea lui. Dupa moartea sotiei sale intr-un accident de masina, Burke s-a ingropat in munca pentru a evita doliul – dar, cum munca lui consta in promovarea unei carti si a unor cursuri de consiliere pentru persoanele indoliate, el se concentreaza pe paiul din ochii altora, uitand de barna din ochiul propriu. Eloise, proprietara unei florarii si o fana putin compulsiva a cuvintelor lungi si-absconse, pica la tanc pentru a-l salva exact cand trecutul incepe sa-l bantuie mai cu sarg.

Relatia infiripata intre ei se inscrie la capitolul loc comun – niciodata pe parcursul filmului nu ne indoim ca cei doi vor depasi obstacolele. Iar principalul hop pe care il detectezi e contrastul dintre trauma tenebroasa a lui Burke si prospetimea floraresei fara alte griji decat o serie de iubiti cu potential zero. Scenaristii au supralicitat in materie de intriga cat mai tipic romantioasa, uitand ca la un moment dat pana si cliseul opuselor care se atrag poate sa esueze. El cu un aparat gigant de marketing in spate, ea cu...florile ei – pare o varianta trasa de par a visului american.

Jennifer Aniston nu iese nici la 40 de ani din sablonul fetei cuminti, dar pline de sensibilitate cu puteri curative, iar ciudata ei obsesie pentru mazgalirea peretilor de hotel nu e destul material ca sa-i dea personajului profunzime. Cum se intampla deseori, personajele secundare sunt scrise mai bine: angajata si prietena ei Marty (Judy Greer) pune mult mai multa viata in bizareriile proprii si beneficiaza de pe urma unor replici mai spirituale ca Eloise. La fel, Frances Conroy, in rolul mamei, joaca la fix stilul unei femei de varsta mijlocie, sedentara si impresionabila ca un copil cand o vedeta ii trece pragul.

---