Premiera: Apreciaza Drumul cenusiu

“The Road” continua lungul sir de filme apocaliptice care ne-au inundat cu deprimarea lor cronica in ultima vreme, insa ridica stafeta pentru cele ce-i vor urma, o ridica la asemenea rang al calitatii incat il compatimesc pe succesor, oricare va fi el – si prin “ridica” ar cam trebui sa intelegeti ca ne adanceste, ne inglodeaza, fara lumina, fara tunel si fara capat. Ecranizarea romanului omonim al lui Cormac McCarthy (“No Country for Old Men”), distribuita si la noi in cinematografe incepand de maine (2.04), se prezinta simplu, ca si titlul, in niciun punct de pe-acest drum nu te minte frumos, dar este o sinceritate glaciala, iar cei doi muritori muribunzi care ii duc greul, in prim-planul actiunii, s-au deprins cu ea. Asta nu inseamna ca tu, spectatorule, n-o sa te trezesti plangand in hohote pentru cele doua suflete de sub talpa ei.

Realizat de Ioanina

Desi pasul actiunii poate parea lent, mai ales cand il fragmenteaza descinderi in trecut (si-n coloritul blond dat imaginii de parul mamei, de caldura ei, sau poate de ultima farama de frumos pastrata-n amintirea tatalui) – tensiunea e bine dozata, construindu-se mereu peste stratul anterior, mereu in crescendo, sau latenta-n asteptare, pana la punctul culminant. Chiar si in rarele momente de fericire pentru cei doi (cand gasesc mancare), apasarea a ce va urma nu te paraseste: “The Road” te seaca de speranta, iar, odata debarcat inapoi in lumea ta unde totu-i din belsug, vei rasufla cu toate alveolele si vei inghiti mai cu pofta toate dumicatele – caci pe strada ta inca e lumina si niciodata nu o vei vedea mai clar decat dupa ce-ai pasit pe “Drumul” lui McCarthy.

---

Kudika
1 Aprilie 2010

Echipa Kudika