Premiera: Miley Cyrus e bocitoare in �Ultimul cantec�

Scriitorul Nicholas Sparks, mintea din spatele sfasietoarelor iubiri din “A Walk to Remember” si “The Notebook”, isi mai vede o carte ecranizata de Hollywood-ul vesnic indragostit de iubire. Semnand si scenariul de data asta, “The Last Song” marcheaza prima lui apropiere creativa de procesul transpunerii propriei scriituri pe marele ecran. Insa nici cronicile criticilor (in proportie de doar 20% favorabile pe RottenTomatoes.com), nici parerile cinefililor (29% recomanda filmul pe IMDb.com) si, din pacate, nici eu, dupa una dintre cele mai confortabile vizionari pentru presa la care am fost invitata vreodata (AFI, sala VIP), nu ii dam lumina verde la repetarea intreprinderii. Desi exista parti bune in “The Last Song”, scenariul nu se numara printre ele.

Realizat de Ioanina

“The Last Song” este Disney-esc in sensul de principial si naiv, inaintand de-a lungul unor linii narative moraliste, telegrafiate ca atare cu mult inainte ca rezolvarea lor, frumos impachetata cu invatatura drept fundita, sa confirme lipsa vreunui conflict real. Intr-adevar, premisa – o famile dezbinata incearca sa se repare printr-o vacanta de vara petrecuta la malul marii – putea constitui un teren manos pentru o productie, daca nu inedita, macar fidela realitatii. Dar insistenta scriitorului de a ne lansa provocari – si-acelea subtirele ca materie prima a unei drame – doar pentru ca apoi sa le alinieze pe toate ordonat la un proces sumar de solutionare pozitiva, ucide-n fasa orice potentiale surprize.

Vizionare placuta

---

Kudika
6 Mai 2010

Echipa Kudika