Parlotones, din Africa de Sud in Biserica de Argint

Joi seara, in Silver Church, cei patru membrii ai formatiei sud-africane The Parlotones au fost primiti cu surle si trambite si mai ales cu propriul lor megafon rosu proiectat pe ecranul electronic din TSC . Nu stiu cati dintre cei prezenti, multi de altfel, erau fani de cursa lunga, adica aflasera de Parlotones dinainte sa afle de concert, si cati, ca mine, s-au indragostit in clipitele dintre anuntul concertului si seara de joi, petrecute obsesiv pe MySpace si Youtube desigur. Insa cert e ca, daca aruncai un ochi in multime, iti cadea invariabil pe cate-un specimen din tineretul licean al Romaniei, si te-ncerca un sentiment de nostalgie invidioasa: pe vremea mea, abia daca aveam ocazia sa-i aud pe-ai nostri rockeri intr-un Live, daramite pe-ai altui continent.

Realizat de Ioanina

Kahn Morbee, solistul carismatic si debordand de sentiment, cu-a lui camasa rupta la subsuoara – nimic reprobabil caci, odata ce-l vezi sarind dinamic pe scena, realizezi, instinctiv, ca a capatat-o ca “rana de razboi” – se machiase ostentativ, as zice chiar “emo”, daca n-ar fi un cuvant atat de blamat in ultima vreme. Cu rimel la ochi si trei linii negre verticale trasate ca darele unor lacrimi, Kahn a intretinut atmosfera cam de unul singur, conversandu-se cu noi si gesticuland in ton cu sensibilitatea fiecarei piese. Nu e exclus ca one-man show-ul care mi-a ramas intiparit pe retina sa se datoreze mai putin starii de fapt a lucrurilor, si mai curand interactiunii lui limitate cu ai sai colegi...

Vizionare placuta

---

Kudika
4 Februarie 2010

Echipa Kudika