Circuitul energiei la Liveland Festival

Circuitul energiei la Liveland Festival
Kudika
24 Iunie 2010

I s-a rezervat nu o scena, ci o arena, iar magicienii line-up-ului ii urzisera nume serioase pe afis. Noapte de noapte, de joi si pana sambata, coloanele Arenelor Romane aveau sa ia prin invaluire mai bine de-o duzina de trupe si sutele de fani aferenti lor, din peisajul muzical alternativ international. Si totusi, festivalul de muzica Liveland s-a dovedit a fi prea de nisa pentru publicul romanesc - razletii din public, cateva zeci, n-au coagulat, atmosfera s-a legat greu, invitatii, in mare parte, si-au recitatat poezia snur, ca la o repetitie generala. Sau poate a fost vina climatului, nu a populatiei: cand cerul a batut gongul dinaintea furtunii multi dintre spectatorii scontati s-au lepadat de trupa favorita de dragul unui acoperis deasupra capului.

In orice caz, desi calitatea muzicii ar fi asigurat, teoretic, un succes rasunator, cum impatimitii rock-ului, sau ai electro-ului alternativ nu au fost de gasit pe teatrul de-operatii, initiativa a esuat, si probabil va trece mult pana sa mai cuteze cineva sa investeasca in imprevizibilul public romanesc. Insa cei cativa care am fost prezenti am apreciat Liveland-ul la adevarata lui valoare, a ceea ce ar fi putut fi daca... Si ne-am simtit bine in prezenta talentatilor artisti care altundeva ar fi umplut arena, si ne-am prefacut ca nu le vedeam dezamagirea cand se uitau in zare, la randurile goale. A fost o vraja de care si noi, si ei, am tinut cu dintii pana ce-a iesit.

Realizat de Ioanina

Da, poate ca opening event-ul de joi a avut nenorocul unei prezente destul de subtiri, insa Robin and the Backstabbers au stiut sa reactioneze fara sange rau: solistul s-a minunat, in gluma – ton folosit pe parcursul cantarii – cat de “multa lume putina” a venit sa-i vada, admitand desigur, printr-un ranjet auto-ironic, ca grosul multimii putine astepta main act-ul celor de la The Whitest Boy Alive. Muzica lor, pe care nu mai avusesem ocazia sa o degust pana joi, este foarte pestrita, ca un puzzle unde fiecare piesa e decupata diferit de restul: majoritatea suna a punk, unele sunt mai lente si melodioase, versurile celor pe limba noastra (bilingvi, baietii!) sunt parca desprinse din folk-ul mereu reincalzit de tinerii cu suflet de “poet”, in timp ce in engleza totul suna mai adunat.

Vizionare placuta

Iti place acest articol? Recomanda-l prietenilor:


Setari Cookie-uri