Cu ocazia Targului de Carte Gaudeamus, ce se va desfasura intre 25 si 29 noiembrie la Romexpo, am decis sa va prezentam in urmatoarele zile cele mai interesante titluri pe care le veti putea intalni la standul Humanitas.

Cum arata o viata din care o buna parte se petrece in cele mai bogate cercuri ale societatii, in care la nunti gradinile de vara sunt impodobite cu zeci de mii de garoafe aduse cu avionul din Olanda, iar partiile de la St. Moritz sunt coborate de catre eroi urmati de un schior profesionist care duce tava cu paharele pline de sampanie? Dupa care, cealalta parte a vietii se petrece in falsificari de cecuri, intre hoti, alcoolici si narcomani, in camine sociale, in sanatorii de dezintoxicare si la inchisoare. Cum e cu putinta asa ceva?“ (Gabriel Liiceanu)

Suedeza PIA DEGERMARK (n. 1949) a interpretat rolul principal in filmul Elvira Madigan (1967), regizat de Bo Widerberg, cu care a obtinut premiul pentru cea mai buna actrita la Festivalul de Film de la Cannes. “Dumnezeu numara lacrimile femeilor”, titlu inspirat dintr-un indemn talmudic, este cartea sa autobiografica.


Timpul ce ni s-a dat (Memorii 1947-1959) de Annie Bentoiu


„In Occident, mi s-a cerut adeseori sa indic o carte din care s-ar putea intelege ce s-a intamplat in Romania in timpul comunismului. De fiecare data, am ridicat din umeri. Nu avem o asemenea carte. Nu exista la noi un Pasternak, un Soljenitin, un Bulgakov, un Havel, un Kundera. “Inchisoarea noastra cea de toate zilele” de Ion Ioanid si “Caietul albastru” de Nicolae Balota sunt extraordinare, dar se refera aproape exclusiv la conditia detinutilor politici. Cum era viata de fiecare zi in „libertate", cum au fost infirmizati sufleteste oamenii, pana la a deveni de nerecunoscut, cum s-a distrus sistematic civilizatia romaneasca nu are de unde sa afle un strain. Citind volumul II din “Timpul ce ni s-a dat” de Annie Bentoiu am inteles insa ca a aparut, in sfarsit, cartea din care se poate afla ce experienta tragica au facut romanii, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, timp de mai mult de patru decenii“. (Alex. STEFANESCU)

ANNIE BENTOIU (n. 1927), fiica unui medic roman si a unei elvetiene din cantonul francofon Vaud, si-a petrecut copilaria alternativ in Bucuresti si Oltenita. Liceul la foarte traditionala scoala Centrala de Fete din Capitala; studii universitare la Facultatea de Drept; cursuri de literatura si istorie la Institutul Francez din Bucuresti. Casatorita din 1949 cu compozitorul Pascal Bentoiu. Perfect bilingva, a publicat in franceza traduceri din literatura romana si (la Lausanne, Editions de l'Aire) mai multe volume de poezie si proza poetica: Poemes I, Poemes II, Dix meditations sur une rose, Phrases pour la vie quotidienne, Voyage en Moldavie. In limba romana i-au aparut un roman de debut (Strada Mare, EPL, Bucuresti, 1969) si cateva traduceri din franceza. A publicat in prima editie cele doua volume de memorialistica intitulate “Timpul ce ni s-a dat” la Editura Vitruviu (in 2000, respectiv 2006).

Crestetul ghetarului de Constanta Buzea

Constanta Buzea, socotita de istoricii literari unul dintre cei mai mari poeti romani contemporani, s-a hotarat sa-si publice un prim volum de amintiri, jurnalul tinut intre 1969 si 1971. Sunt anii in care, casatorita cu poetul Adrian Paunescu, autoarea era studenta la filologie, nastea al doilea copil, pleca impreuna cu sotul ei, cu o bursa, in Statele Unite, unde il cunostea pe Mircea Eliade. Ani dedicati in primul rand casei si copiilor, si ani de suferinta conjugala. Totul pe fundalul framantatei vieti literare bucurestene si, desigur, in atmosfera Romaniei de atunci.

Aceste repere in timp si spatiu, fatalmente exterioare, nu pot defini insa jurnalul Constantei Buzea, capodopera de scriere intimista, disperata incercare de catharsis a unei fiinte de infinita sensibilitate si discretie. Cu pagini despre maternitate si copii cum rareori s-au scris in literatura romana; si cu splendide inserturi lirice acolo unde notatia obisnuita pare sa nu mai poata exprima abisul afectiv. Dar este privilegiul criticilor sa evalueze candva aceasta piesa in proza a poetei.

Jurnalul unui batran amant de Marcel Mathiot

Marcel Mathiot: un invatator de provincie, un nume necunoscut pana la publicarea acestui jurnal, care a produs senzatie la Paris in toamna lui 2008. incepand de la 16 ani, Mathiot, nascut in 1910, a scris in fiecare zi a lungii sale vieti o pagina de carnet, precedata de un titlu. Dupa moartea lui, s-au gasit 60 de carnete, 21 600 de pagini, din care editorii au selectat insemnarile ultimilor patru ani, combinandu-le savant cu notatii mai vechi.

In acesti ani (2000-2004), dupa ce isi pierde sotia, diaristul redevine, cum spune el insusi, „celibatar“. insemnarile lui dezvaluie o viata sentimentala si sexuala uluitoare pentru un nonagenar. „Marcel apartinea Iubirii in sine, pe care o declina sub toate formele ei, de la marea iubire cu Helene pana la iubirea - complicitate intelectuala cu Lili. Dar cel mai mult ne uimeste – pe noi, «tinerii» cititori – iubirea carnala cu Mado“, spune Philippe Delerm in prefata.

  • Kudika

    4 idei de cumpărături necesare pentru sezonul rece

  • Kudika

    4 sfaturi simple despre cum să-ți ajuți partenerul să consume...

  • Kudika

    4 lucruri pe care le poți face pentru a-ți îmbunătăți confortul de...

  • Kudika

    4 moduri prin care poți face o schimbare în bine în viața ta

  • Kudika

    4 226 lanseaza albumul de debut - "CO$ANO$TRA”

  • Kudika

    Downtown deschide sezonul de clubbing indoor toamna iarna 2015/2016