incredibil dar adevarat-din lumea celor care nu cuvanta

Buna

CONCURS XPLOSIVE BODY

georgeta_banescu Postat pe 2 Ianuarie 2010 10:35
Salut prieteni! La multi ani pe anul asta! Pe acest forum se vorbeste numai despre oameni si sanatatea lor. De ce nu am vorbi si despre animale din jurul nostru care ne fac viata mai frumoasa, ne fac sa fim mai buni si mai sensibili. Iata ce intamplare am trait la sfisitul anului 2009. CORBU Anul trecut, l-am adus la Campina pe bunicul de 101 ani, din comuna Adunati(Ocina) pentru a-l ingriji mai bine aici, la noi acasa. Corbu, o mandrete de caine mare si negru �ca pana corbului�, cainele �moslui� nostru, aramas la casa batraneasca sa o pazeasca cum a facut de 10 ani incoace. Am avut intentia de a-llua si pe el la Campina, dar ne-am gandit ca-l rupem de locurile de el stiute. Astfel am rugat o vecina,careia ii duceam hrana pentru el, sa-l aiba in grija. Corbu e un caine �hoinar� care nu a fost niciodatalegat, haladuind in voie pe carari numai de el stiute, dar revenind zilnic la casa batraneasca unde gasea o stachina de mancare calda in schimbul careia isi face serviciul de paza, noaptea. Pe la jumatatea lunii noiembrie anul trecut 2009, mergand la casa de la Ocina, l-am gasit pe Corbu cu un mare ganglion la gat cam de marimea unei migi de tenis de camp, care nu se vazuse pana atunci, deoarece avea o coama mare de par in jurul gatului. Vre-o doua zile ne-am straduit sa gasim un veterinar �local� pentru ca era dificil sa-l aducem cu masina la Campina avand in vedere talia lui mare. Nu am gasit veterinar local si asa l-am contactat pe domnul doctor Radu Milea care ne ingrijeste celelalte animale de la Campina: doi caini si doua pisicute. Domnul doctor a mers la Ocina, l-a tranchilizat ca sa-l poata examina si constatand ca are o tumoare s-a hotarat sa-l aducem la Campina la cabinet pentru a-l opera. Asadar l-a luat pe brate si l-a asezat in portbagajul masinii si am pornit in viteza spre oras, ca sa nu se trezeasca cainele din tranchilizare. Ajunsi la cabinet l-a anesteziat, l-a ras pe gat, i-a pus o perfuzie si a inceput operatia care a durat aproape o ora, pentru ca tumoarea era foarte mare si puternic vascularizata, fiind nevoit sa sutureze niste vase foarte groase de sange care alimentau tumoarea. La final i-a pus ver-o zece copci, caci a fost taiat pe aproximatv jumatate din circumferinta gatului. Dupa operatie l-am luat acasa la Campina pentu a-l pansa zilnic si a continua tratamentul cu antibiotice. I-a fost rau cand s-a trezit din anestezie ,a sangerat mult si l-am vegheat toata noaptea pentru ca nu avea coordonare si se lovea cu capul de pereti.(l-am tinut in casa, pe terasa). A doua zi, cand si-a mai revenit, l-am mutat intr-un cotet cu curticica unde se putea misca in voie. L-am deparazitat de purici si de capuse, l-am tuns si l-am periat zilnic si bineanteles l-am dezinfectat si pansat la operatie zilnic,legandu-l cu un fular galben peste pansamentul de la gat. I-am pus in cotet fan si un presulet,facandu-i o saltea originala. Domnul doctor il vizita zilnic, pentru a-i face antibiotice si apoi la doua sptamani sa-i scoata firele de la operatie care nu s-a inchis repede pentru ca el s-a tot scarpinat si si-a scos cateva copci. A trecut asa mai bine de o luna, Corbu s-a intremat, si a inceput sa roada sistemtic scandurile cotetului. A scapat de vre-o trei ori noaptea, prin gaurile facute in cotet. L-am gasit dimineata pe strada si l-am inchis din nou in curticica lui. Inainte de craciun a nins mult, zapada s-a asernut mai mare ca in anii trecuti, ger de minus 8-10 grade. In dimineata de dupa ninsoare, cand m-am dus cu mancare si pansament la Corbu, nu l-am mai gasit. Era o alta gaura mare in peretele de scandura al cotetului si dincolo de ea, dezamagirea� L-am cautat I-am strigat prin imprejurimi, in fiecare caine negru intalnit parca Il vedeam pe el. L-am dat in umarire si la polita comunitara. Cand a plecat avea la gat fularul galben. Craciunul, a trecut pentru mine cu o mare tristete in suflet si un dor nesfarsit dupa Corbu. M-am rugat la Dunezeu, in fata icoanelor din camera mea de cateva ori pe zi, sa-l tina in viata si sa se intoarca acasa. L-am trecut si pe acatistele date la biserica. Aveam o nadejde in suflet ca il voi revedea. Pe 30 decembrie 2009, am plecat impreuna cu sotul si baiatul meu, cu masina la Ocina sa ne vedem rudele, sa le uram cele bune si sa verificam si casa batraneasca. Am oprit masina la poarta si din curte, in salturi mari, a sarit pe noi o migie mare de blana. Am ramas muti de uimire! Era Corbu! Cu fularul galben la gat! Nu mi s-a mai intamplat asa ceva in viata. Am crezut ca e o iluzie, ca ceea ce vedem si simtim este in subconstientul nostru, ca este ceva ce vrem noi sa vedem. Dar apropierea lui, blana lui calda si �imbratisarile � ne-au trezit din visare. L-am stans la piept si l-am iubit minute in sir. Fericirea exista! Nu am cuvinte ca sa descriu ceea ce am simtit in sufletul meu .Valuri de caldura, de recunostinta divinitatii si lacrimi calde pe obraz. Dumnezeu mi-a ascultat rugamintile si l-a adus pe Corbu acasa. Numai ca �acasa� pentru el era locul unde s-a nascut si si-a facut serviciul cu devotement peste 10 ani. Mai putin de o sapamana i-a trebuit cainelui sa ajunga de la Campina la Ocina, pe jos, pe cai numai de el gasite. Ce instinct puternic a avut, de l-a calauzit pe un drum necunoscut spre locurile lui natale spre �casa lui�, cand el a fost luat de acolo cu masina si tranchilizat? Acest traseu nu l-a facut niciodata pe jos si sunt aproximativ 20 km. Cum a trecut raul Prahova, cum s-a ferit de masini, ce a mancat, unde a dormit? Sunt intebari la care raspunsul este: Minuni exista! Credeti in ele! Dumnezeu are grija de toata creatia lui. Georgeta Banescu Ianuarie 2010
Da asta este intradevar o minune.ciinele este, cel mai bun prieten, al omului.sa stiti ca va iubeste foarte mult.si ca acel loc unde lati gasit, este sfint ptr. el, si ca nici o bariera nu la putut, opri sa ajunga acolo. el cred ca sa chidat dupa miros, sau atunci, cind lati, luat cu masina, el fiind foarte inteligent, a retinut traseul.sai dea dumnezeu in continuare, multa sanatate, sal pazeasca de tot raul, sa va bucurati, cit mai mult timp de el. sa aveti grija de el, si sa nul legati niciodata, un asemenea ciine merita, toata atentia.
kudika098645 Postat pe 2 Ianuarie 2010 11:22
Mi-au dat lacrimile citind aceasta poveste. Incredibil cat devotament!

blue_little_angel Postat pe 10 Ianuarie 2010 15:48
animalele sunt suflete pure care te iubesc neconditionat. foarte frumoasa poveste. sa-l iubiti mult.
eleain Postat pe 10 Ianuarie 2010 16:24
ce frumos, m-ai facut sa plang ! multumesc, chiar aveam nevoie de speranta
sab628 Postat pe 11 Ianuarie 2010 16:53
O poveste cu adevarat frumoasa.
iupi24 Postat pe 14 Ianuarie 2010 16:08
foarte frumos! ma bucur ca ai scris aceasta poveste, intr-adevar exista minuni, eu acum cateva luni mi-am pierdut pisica si am suferit foarte mult, dar dupa ce m-am rugat la Dumnezeu a venit si minunea: am gasit-o dupa 3 zile :)
adelinne Postat pe 14 Ianuarie 2010 23:05
EXTRAORDINAR .SINCER NU AM CUVINTE.SANT MAI UMANI DECAT NOI .TOTI MERITA IUBITI,
Hirakawa Postat pe 16 Ianuarie 2010 11:21
Povestea dumneavoastra e superba,poate fi un subiect de film, chiar o carte. Vad zilnic caini abandonati prin oras, de regula orice ghena de gunoi, este teritoriul lor. Nu de putine ori copii ori persoanele tematoare sunt victimele muscaturilor. Daca multi ar citi povestea lui Codru, poate nu ar mai fi atat de multi caini abandonati. Felicitari pentru postarea dumnevoastra. Aveti un suflet minunat.Poate nu ar strica si o poza a "eroului".
Nutrisan Postat pe 16 Ianuarie 2010 11:50
foarte frumos...aceasta poveste m'a impresionat pana la lacrimi:(.. si eu am un motan, dar imi este foarte greu gandindu'ma ca parintii mei nu il mai vor:(, numai ei stiu de ce:(....eh, asta e:(...il iubesc enorm de mult:(
___Anna___ Postat pe 20 Ianuarie 2010 18:10
foarte frumoasa povestea si cu un final fericit!!! insa din pacate nu toata lumea e la fel
fata_healthy Postat pe 15 Februarie 2010 13:38
Imi pare rau ca nu am vazut aceasta intamplare mai de mult,oricum am citit-o cu inima stransa de durere ca ceva rau i s-a intamplat lui Corbu.Va rog sa ma credeti ca am plans si am ras de bucurie ca nu a patit nimic si a stiut sa se fereasca de oameni rai si intamplari rele si sa supravietuiasca si sa ajunga acasa.De necrezut cat pot fi de credinciosi...oamenii nu stiu daca s-ar fi comportat asa.Felicitari si pentru stilul foarte placut de a povesti.
healthy005889 Postat pe 15 Februarie 2010 16:05
E minunat sa iubesti necuvintatoarele care la rindul lor iti intorc dragostea neconditionat. Vedeti numai sa nu ajungeti autisti in dragostea profunda pentru ele. Socializati pe viu (nu pe forum) si cu bipezi. S-ar putea sa va placa si s-ar putea sa primiti dragostea de care aveti atit de mare nevoie.
micabis Postat pe 15 Februarie 2010 18:50
minunat,am plans la citirea acestui articol,am trait ceea ce am citit
danteluta Postat pe 21 Februarie 2010 08:25

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
irigatorul	2	De la: AdrianaR 2 Noiembrie 2010 13:28
CONCURS INSCRIETE si CISTIGA	0	De la: 9 Martie 2010 08:46
Concurs: Castiga premii cu Influcid!	348	De la: Concurs_Healthy 22 Februarie 2010 13:05

scandalos	5	De la: healthy011998 22 Martie 2010 14:10
Votati pentru Romania !	1	De la: elinaa 13 Iulie 2009 10:51