Iubesc un barbat cu copil - dati-mi si mie un sfat

a fost o vreme....

Prieteni KudiLife

kudika495111 Postat pe 8 Ianuarie 2012 11:33
Ne-am cunoscut acum 2 ani si totul parea sa mearga perfect. Stiam ca era vaduv si avea un copil care crestea la bunici. Copilul avea 4 ani, acum deci 6 si l-am cunoscut dupa vreo 5 luni de relatie. Stiam ca iubitul meu este foarte atasat de copil, insa nu il aducea pe acasa cand eram impreuna si prefera sa il aduca doar cand nu eram eu pe la el. Eu nu am copii, am 31 de ani si nu am nici cea mai mica idee ce inseamna a creste sau a te ocupa de un copil. L-am cunoscut apoi pe Nicusor, copilul, dupa vreo 5 luni in care ne inalneam si am inceput apoi sa il mai luam pe la noi, sa fim toti trei impreuna. Mi se pare ca Nicusor este un baietel foarte dragut si cuminte, insa pe mine ma obosea enorm galagia si tot ce inseamna copiii. Simteam ca vreau sa ii dau o incercare sa vad daca intr-adevar pot accepta acest copil, si cred ca am facut tot posibilul sa ma pot apropia de el. Il iubesc foarte mult pe prietenul meu insa nu stiu daca merita sa continuam relatia, sau daca nu tinand cont ca exista acest copil pe care mie imi vine foarte greu sa il accept ? Am teama ca nu il voi putea accepta niciodata. Sa merite oare sa facem si noi inca un copil impreuna, astfel voi invata sa fiu mama si pentru Nicusor ? Sau ar trebui sa ma indepartez de aceasta relatie, desi stiu ca as suferi enorm ? Va rog dati-mi sfaturi. Va multumesc
De la: kudika495111, la data 2012-01-08 11:33:35Ne-am cunoscut acum 2 ani si totul parea sa mearga perfect. Stiam ca era vaduv si avea un copil care crestea la bunici. Copilul avea 4 ani, acum deci 6 si l-am cunoscut dupa vreo 5 luni de relatie. Stiam ca iubitul meu este foarte atasat de copil, insa nu il aducea pe acasa cand eram impreuna si prefera sa il aduca doar cand nu eram eu pe la el. Eu nu am copii, am 31 de ani si nu am nici cea mai mica idee ce inseamna a creste sau a te ocupa de un copil. L-am cunoscut apoi pe Nicusor, copilul, dupa vreo 5 luni in care ne inalneam si am inceput apoi sa il mai luam pe la noi, sa fim toti trei impreuna. Mi se pare ca Nicusor este un baietel foarte dragut si cuminte, insa pe mine ma obosea enorm galagia si tot ce inseamna copiii. Simteam ca vreau sa ii dau o incercare sa vad daca intr-adevar pot accepta acest copil, si cred ca am facut tot posibilul sa ma pot apropia de el. Il iubesc foarte mult pe prietenul meu insa nu stiu daca merita sa continuam relatia, sau daca nu tinand cont ca exista acest copil pe care mie imi vine foarte greu sa il accept ? Am teama ca nu il voi putea accepta niciodata. Sa merite oare sa facem si noi inca un copil impreuna, astfel voi invata sa fiu mama si pentru Nicusor ? Sau ar trebui sa ma indepartez de aceasta relatie, desi stiu ca as suferi enorm ? Va rog dati-mi sfaturi. Va multumesc Draga mea,acel copilas nu are nicio vina pentru faptul ca a ramas fara mama!Daca iti iubesti partenerul merita sa faci un efort substantial pentru a-i accepta copilul!!!Instinctul matern nu il obtii de la nastere,el se naste in momentul in care devii mama propriului prunc,este un sentiment unic pe care il pot trai doar femeile!!Est ceva inaltator,stiu ceea ce spun si nu este o idee rea ,aceea de a concepe un copil,dar numai daca sunteti constienti de rsponsabilitatile pe care trebuie sa vi le asumati reciproc si numai daca va bazati pe sentimente curate,trainice,altfel nu are rost sa va angajati in asa ceva,copilul este nascut ,nu pentru o clipa,ci pe viata!!!Este adevarat,putine persoane accepta un copil care nu este al lor,dar merita sa insisti pe aceasta tema!!Il iubesti pe tatal lui,foarte bine,dar copilul va fi al lui toata viata,nu poti sa schimbi aceasta stare de lucruri,mai ales in conditiile in care nu mai are mama,deci,tu trebuie sa-ti asumi si acest rol important in formarea si educarea unui copil!!!Draga mea,este o decizie importanta si de aceea iti recomand sa te gandesti foarte bine la ceea ce vrei sa faci in viitor!!Problema care se pune este nestiinta asupra posibilitatii de a te comporta ca o mama!!Cand ai sa ai propriul copil,o sa privesti altfel lucrurile,caci,repet,copilul nu are nicio vina in tragedia ,ce i-a lovit familia!!!Fii increzatoare in fortele tale,esti femeie,deci poti fi izvorul vietii si al iubirii neconditionate!!!
RAINBOWLADY Postat pe 8 Ianuarie 2012 11:50
De la: kudika495111, la data 2012-01-08 11:33:35Ne-am cunoscut acum 2 ani si totul parea sa mearga perfect. Stiam ca era vaduv si avea un copil care crestea la bunici. Copilul avea 4 ani, acum deci 6 si l-am cunoscut dupa vreo 5 luni de relatie. Stiam ca iubitul meu este foarte atasat de copil, insa nu il aducea pe acasa cand eram impreuna si prefera sa il aduca doar cand nu eram eu pe la el. Eu nu am copii, am 31 de ani si nu am nici cea mai mica idee ce inseamna a creste sau a te ocupa de un copil. L-am cunoscut apoi pe Nicusor, copilul, dupa vreo 5 luni in care ne inalneam si am inceput apoi sa il mai luam pe la noi, sa fim toti trei impreuna. Mi se pare ca Nicusor este un baietel foarte dragut si cuminte, insa pe mine ma obosea enorm galagia si tot ce inseamna copiii. Simteam ca vreau sa ii dau o incercare sa vad daca intr-adevar pot accepta acest copil, si cred ca am facut tot posibilul sa ma pot apropia de el. Il iubesc foarte mult pe prietenul meu insa nu stiu daca merita sa continuam relatia, sau daca nu tinand cont ca exista acest copil pe care mie imi vine foarte greu sa il accept ? Am teama ca nu il voi putea accepta niciodata. Sa merite oare sa facem si noi inca un copil impreuna, astfel voi invata sa fiu mama si pentru Nicusor ? Sau ar trebui sa ma indepartez de aceasta relatie, desi stiu ca as suferi enorm ? Va rog dati-mi sfaturi. Va multumesc ce sfaturi mai vrei sa primesti daca tu deja te-ai hotarat!

guru_ion Postat pe 8 Ianuarie 2012 12:09
Sfatul meu este sa ramai langa cel pe care zici ca-l iubesti foarte mult si sa-l accepti si pe nicusor. Poti sa incerci sa stai vreo trei luni impreuna cu ei si daca-ti place nu vad de ce sa nu-ti intemeiezi o familie alaturi de ei. Este ceva frumos - gandeste te ca acest copil nu are nici o vina el este inocent - ar trebui sa te gandesti ca este copilul tau si sa-i oferi dragostea de care acest copil are atata nevoie. Cu siguranta in timp vei putea sa ai si tu propriul tau copil si sa-i cresti impreuna iubindu-i la fel. Insa ai grija sa nu fi ca Sara si Agar astfel incat sa-ti iubesti mai mult propriul copil decat celalalt - incearca sa i iubesti pe ambi la fel si vei vedea ca vei reusi sa ai o viata fericita...daca tu crezi ca n ui vei putea nicidecum accepta copilul acestui barbat atunci nu ti mai face de lucru cu el stai singura si cautati pe altcineva. Decizia iti apartine...
kudika_nikole Postat pe 8 Ianuarie 2012 14:13
Nu poti iubi un copil,nu-l iubesti nici pe el si nici pe tine.Tu ai uitat cum ai fost cand erai mica?Cred ca nici tu nu sti ce vrei....dar ai vrea un copil , al tau cu el.Pai daca nu sti sa cresti un copil,cum il vei creste pe al tau?Cand tipa s-au plange ca-l doare burtica ,ce o sa faci?....il strangi de gat?Eu cred ca nici tu nu sti ce vrei! Mai bine ramai singura! Iubitu asta al tau,nu ti la bagat repede pe gat!T-ea lasat mai intai sa te obisnuiesti cu prezenta lui si apoi sa vrei tu langa voi Copilu are nevoie de mama,daca a pirdut-o pe cea adevarata are nevoie de caldura de mama fie ea si vitrega....dar pe tine acest lucru te SPERIE!!!
Titanika Postat pe 8 Ianuarie 2012 14:40
De la: kudika495111, la data 2012-01-08 11:33:35. Eu nu am copii, am 31 de ani si nu am nici cea mai mica idee ce inseamna a creste sau a te ocupa de un copil. mai asteapta sa copilaresti...pana la 80 de ani, ai tot timpul
MissDarine Postat pe 8 Ianuarie 2012 14:46
De la: MissDarine, la data 2012-01-08 14:46:29 De la: kudika495111, la data 2012-01-08 11:33:35. Eu nu am copii, am 31 de ani si nu am nici cea mai mica idee ce inseamna a creste sau a te ocupa de un copil. mai asteapta sa copilaresti...pana la 80 de ani, ai tot timpul KORECT!!!
Titanika Postat pe 8 Ianuarie 2012 14:55
Draga mea, eu iti spun din experienta pe care si eu am trait-o la randul meu, alaturi de barbatul cu un copil, care mi-a devenit sot de 6 ani si cu care am 2 copilasi minunati. Daca-ti iubesti partenerul, te vei atasa si de copilasul lui. In plus, cu ce este de vina baietelul ca a ramas fara mamica la o varsta asa frageda ? Doamne, e cumplit! Si eu, la inceputul relatiei mele cu sotul meu, am fost speriata . El mai traise experienta unei casatorii, baietelul era mare, in cls IV, intelegea multe lucruri. La inceput, aveam o gelozie prosteasca . Credeam ca nu voi avea loc in relatie din cauza copilului. O prostie ! Cu trecerea timpului, am vazut cum sta treaba . Iubirea dintre doi oameni nu poate fi oprita de un copil. Am invatat sa accept copilul, m-am atasat de el, ne intelegeam bine. Cu toate ca, atunci cand venea la noi in vizita, imi simteam relatia in pericol, pt ca aveam impresia ca e un " spion" trimis de mama lui pt a ne face noua greutati sau a ne spiona. Asa cum am mai spus...prostii. Anii au trecut, noi ne-am casatorit, avem copii nostii pe care-i iubim ca pe ochii din cap si mai mult decat atat. Copilul lui din casatoria anterioara este mare, are 17 ani, locuieste cu mama lui, nu ne intelegem f. bine cu el ( nici noi, nici mama lui) pt ca , din cauza varstei este un rebel, are probleme la scoala, ne viziteaza uneori. Oricum, eu te sfatuiesc ca , daca simti ca acel barbat este omul potrivit pt tine sa continui relatia. Insa, gandeste-te bine, sa nu faci faci copilul sa te iubeasca, dupa care sa-l lasi . Nu-l face sa sufere. E un sufletel care duce lipsa celei mai importante fiinte din viata lui : MAMA lui. Daca simti ca poti sa-l iubesti, ofera-i dragostea ta, sa nu duca lipsa de iubirea de mama.
kudika_5474 Postat pe 5 Mai 2012 12:41
si eu sunt intr-o situatie asemanatoare. si sincer nici eu nu stiu ce pot sa fac incontinuare.ma inteleg foarte bine cu iubitul meu insa gandul ca el are un copil..pfff ma omoara zi de zi..si mai rau cand ma gandesc ca copilul va creste si poate va vrea intr/o zi sa stea cu noi nu stiu..e o problema pe care eu nu o pot rezolva in acest moment..ma gandesc poate cand vom avea copii nostri daca isi va iubi mai mult copilul decat cum i/ar iubi pe ai nostri..poate sunt o egoista insa sunt realista in aceasta privinta si sincer daca eu eram aceea cu un copil nici el nu il putea accepta..si app..si eu m-am gandit sa ma despart de el din aceasta cauza..m-a lasat de multe ori pe ultimul loc pt copil
kudika_24821 Postat pe 3 Ianuarie 2013 19:42
De la: kudika_24821, la data 2013-01-03 19:42:07si eu sunt intr-o situatie asemanatoare. si sincer nici eu nu stiu ce pot sa fac incontinuare.ma inteleg foarte bine cu iubitul meu insa gandul ca el are un copil..pfff ma omoara zi de zi..si mai rau cand ma gandesc ca copilul va creste si poate va vrea intr/o zi sa stea cu noi nu stiu..e o problema pe care eu nu o pot rezolva in acest moment..ma gandesc poate cand vom avea copii nostri daca isi va iubi mai mult copilul decat cum i/ar iubi pe ai nostri..poate sunt o egoista insa sunt realista in aceasta privinta si sincer daca eu eram aceea cu un copil nici el nu il putea accepta..si app..si eu m-am gandit sa ma despart de el din aceasta cauza..m-a lasat de multe ori pe ultimul loc pt copil Nu gandi astfel,esti egoista si nedreapta!!Cum poti crede sau,mai rau,spera, ca partenerul tau va iubi copiii vostri ,mai mult decat pe celallt copil al sau!!!!Un parinte adevarat nu poate face diferente intre copiii sai!!!!Nu ii poti iubi copilul,renunta la aceasta relatie unilaterala in iubir paterna,nu iti bate joc de un suflet nevinovat!!!Esti cruda ,dar te inteleg,nu orice femeie poate fi si mama ,pe langa iubita temporara sau nu!!!!
kudika_15804 Postat pe 3 Ianuarie 2013 19:48
apropo la mine e un pic diferit copilul iubitului meu nici nu ii zice tata bine ii zice doar cand are nevoie de ceva si ma dispera faptul ca fosta nevasta o invata toate prostiile sa ii zica iubitului meu ca sa ii dea bani..apropo de multe ori am ramas fara bani de tigari si mancare doar ca sa aiba nevastasa cu fiicasa si ele nicidecum nu st singure(fosta nevasta e intr/o relatie cu un italian de mai multa vreme)si puii mei o duc chiar bine.. vreau si eu un sfat va rog!!sa mai zic ca am stat in noiembrie dezbracata ca sa aiba nevastasa ce sa fumeze??brr...e un subiect destul de delicat si pretentios
kudika_24821 Postat pe 3 Ianuarie 2013 19:51
poate ai dreptate insa gresesti..eu am adus in discutie aducerea unui copil iar el mi.a spus ca nu e pregatit..bla bla..merda!!acum 5 ani era pregatit??si eu sincer la anii mei nu ma pot compara cu fosta nevasta..nu imi convine ca acum ma lasa pe ultimul loc la inceput nu era asa..eu am mama vitrega si stiu foarte bine cum e treaba poate de asta sunt si asa
kudika_24821 Postat pe 3 Ianuarie 2013 19:56
De la: kudika_24821, la data 2013-01-03 19:51:18apropo la mine e un pic diferit copilul iubitului meu nici nu ii zice tata bine ii zice doar cand are nevoie de ceva si ma dispera faptul ca fosta nevasta o invata toate prostiile sa ii zica iubitului meu ca sa ii dea bani..apropo de multe ori am ramas fara bani de tigari si mancare doar ca sa aiba nevastasa cu fiicasa si ele nicidecum nu st singure(fosta nevasta e intr/o relatie cu un italian de mai multa vreme)si puii mei o duc chiar bine.. vreau si eu un sfat va rog!!sa mai zic ca am stat in noiembrie dezbracata ca sa aiba nevastasa ce sa fumeze??brr...e un subiect destul de delicat si pretentios Draga mea,este strict problema lor,nicidecum a ta,decat,poate,colateral,sunt doar aspecte de viata,inegale ca sentimente!!!Daca iubitul tau se lasa manipulat in mod abject,profitandu-se de statutul lui,acela de parinte,numai el trebuie sa clarifice aceasta situatie,tu nemanifestandu-ti nemultumirea in acest sens,caci nu ai niciun drept,faptul ca traiesti cu el a adus si prezenta copilului in viata ta,ca vrei sau nu!!Astfel de coabitari sunt insuficiente in situatia in care exista copii la mijloc!!!El si numai el trebuie sa discute in mod civilizat cu fosta sotie si sa-si exercite dreptul de parinte conform hotararii judecatoresti!!!!Orice este venit suplimentar in viata copilului trebuie facut fara a se interveni negativ in convietuirea voastra!!Discutati,caci comunicarea este singura cale de rezolvare a problemelor!Un copil nu este un bun si nici un mijloc de profitare a unuia dintr parinti,este doar un copil.
kudika_15804 Postat pe 3 Ianuarie 2013 20:02
curcubeule,tu dai aici sfaturi in fiecare an,in primele zile ai abonament
kudika_23609 Postat pe 3 Ianuarie 2013 20:08
De la: kudika_23609, la data 2013-01-03 20:08:43curcubeule,tu dai aici sfaturi in fiecare an,in primele zile ai abonament Abonament cincinal!!!!! Rainbow is one!!!!
kudika_15804 Postat pe 3 Ianuarie 2013 20:16
o!!!!ne!!!!
kudika_23609 Postat pe 3 Ianuarie 2013 20:21
De la: kudika_23609, la data 2013-01-03 20:21:33o!!!!ne!!!! Now,translate,please!!!!!
kudika_15804 Postat pe 3 Ianuarie 2013 20:26
De la: kudika_15804, la data 2013-01-03 20:26:54 De la: kudika_23609, la data 2013-01-03 20:21:33o!!!!ne!!!! Now,translate,please!!!!! Aaaa, nuuuuu!
Ghicicummacheama Postat pe 3 Ianuarie 2013 20:45
in mare parte ai dreptate..oricum m-am hotarat in aceasta privinta..nu ma voi mai baga nu ma mai intereseza de nicio discutie despre acest copil..bine in cazul in care relatia noastra este pusa in pericol voi actiona..in primul rand nu e copilul meu si nu va fi niciodata nu ar trebui sa ma stresez.ii las pe ei sa isi cladeasca relatia tata-fiica si atat..asa e cel mai bine.
kudika_24821 Postat pe 4 Ianuarie 2013 13:44
De la: kudika_24821, la data 2013-01-04 13:44:54in mare parte ai dreptate..oricum m-am hotarat in aceasta privinta..nu ma voi mai baga nu ma mai intereseza de nicio discutie despre acest copil..bine in cazul in care relatia noastra este pusa in pericol voi actiona..in primul rand nu e copilul meu si nu va fi niciodata nu ar trebui sa ma stresez.ii las pe ei sa isi cladeasca relatia tata-fiica si atat..asa e cel mai bine. Daca nu privesti acel copilas ca pe un prunc de al tau,in conditiile continuarii relatiei tale,mai bine renunta ACUM la aceasta!!!!Nu vei fi .niciodata,mama pentru acel copil,bine,acum depinde si de modul cum privesti evolutia voastra ca si cuplu cu viata lunga!!!!La un moment dat,ca vrei sau nu,va trebui sa accepti prezenta copilului in viata ta,ca si copil al tau,este inerent in astfel de relatii,intrebarea ramane aceeasi---il poti admite in inima ta???Eu,,,sunt convinsa ca nu vei putea face fata sau asuma un astfel de angajament,imi pare rau,ramane un act de curaj!!!
kudika_15804 Postat pe 4 Ianuarie 2013 13:50

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
relatie la distanta	12	De la: mihalicita 30 Mai 2010 20:48
vis ciudat:D	163	De la: Anna_M_ 2 Aprilie 2011 12:45
verginitatea,cum sa scap de ea	15	De la: iris_4_ever 7 Iulie 2010 00:19

j	1	De la: kudika196154 14 Iunie 2010 16:12
Relatii	10	De la: kudicafex81 5 Iunie 2016 09:43