Un sfat daca se poate...

De la: kudika_9146, la data 2012-06-04 17:26:30Buna! Am si eu cateva nelamuriri si daca ati putea sa ma ajutati cu cate un sfat sau o parere ar fi foarte bine. Am 18 ani si o relatie cam de 3 luni. Inaintea acestei relatii am mai fost cu un baiat 3 ani de zile dar am pus capat relatiei din cauza geloziei si posesivitatii lui exagerate. Eu sunt virgina pentru ca am vrut neaparat sa am 18 ani inainte de a ma culca cu un baiat. Chestia este ca baiatul cu care sunt acum ma atrage foarte mult si in plus imi demonstreaza mereu prin fapte cat de mult tine la mine. Doar ca nu pot sa ma culc cu el pentru ca desi am facut de cateva luni 18 ani ma gandesc ca 3 luni sunt cam putin pentru a face asta cu un baiat si in plus ma gandesc ca s-ar putea apoi sa isi piarda interesul pentru mine. Dar sincer am unele momente(cam dese)in care imi doresc sa las la o parte toate gandurile astea si sa imi traiesc viata fara sa ma mai gandesc intruna la ce este bine si ce nu. Adica de multe ori ma gandesc de ce sa nu fac asta? Sunt cu el de 3 luni dar ma atrage foarte mult si ce am de pierdut. Plus ca poate o sa ma simt bin. Doar ca iar imi vin in minte ganduri despre ce este bine si ce nu si despre consecinte. P.S. Chiar si mama de cate ori vorbesc cu ea imi spune ca este constienta ca sunt la varsta la care ar trebui sa se intample asta si mai ales ca a ramas uimita ca am stat 3 ani cu baiatul celalalt fara sa fac nimic dar ca odata si odata trebuie sa se intample si ea ma intelege considerand ca acum am varsta la care pot lua deciziile corecte.

De la: kudika_9146, la data 2012-06-04 17:26:30

""Buna! Am si eu cateva nelamuriri si daca ati putea sa ma ajutati cu cate un sfat sau o parere ar fi foarte bine. Am 18 ani si o relatie cam de 3 luni."



Hm,o situatie proprie aproape tuturor adolescentelor aflate in incertitudinea debutului sexual!!!

Draga mea,tare as fi vrut ca acest aspect al vietii tale intime,sa il discuti in intimitatea familiei tale,in speta ,cu mama ta,dar la alta maniera ,decat cea practicata deja,superficiala si insensibila,ca venind din partea celei care ti-a dat viata,as spune in acest moment!!!Este un subiect mult prea intim si personal,ca sa te putem "judeca" in vreun fel sau sa iti dam sfaturi constructive in acest sens.Sunt mama de fiice si te rog sa ma crezi ca discutiile cu aceasta tematica,le-am purtat cu fiicele mele,la momentul in care au considerat util sa-mi vorbeasca si s-au considerat pregatite sa-mi asculte sfaturile!!Este adevart insa,ca am incercat sa fiu obiectiva si mai mult decat o simpla femeie ,care a nascut trei copii!!Am fost prietena ,inainte de a le fi mama!!Deci,incearca sa intelegi ce anume iti voi tasta acum!!

Deflorarea unei virgine,este un proces de intensitate psihica maxima,la care se adauga si disconfortul fizic corespunzator,,toate,trecatoare in timp!!!Acest eveniment unic in viata unei tinere,nu trebuie trait si parcurs la intamplare,necesiat o anumita pregatire si stabilitate psihica,nu mai luam in calcul si celelalte informatii specifice domeniului ginecologic,atat de trebuincioase unei viitoare femei!!!Esti majora,dar nu garantez faptul ca esti apta pentru a-ti incepe viata sexuala!!Parerea mea!!!In plus de asta,te afli intr-o relatie cu un tanar,la fel de "infierbantat" ca si tine,,dar te intreb ,,esti sigura ca acesta este alesul inimii tale,caruia sa ii oferi virginitatea ta??Este el cel care iti umple inima de fericire,care te iubeste pana la uitarea de sine???Este el, cel care te va respecta tot timpul de acum incolo?Merita asa ceva,ca venind din partea ta?Aveti un timp scurt de relatie,nu as miza,daca as fi in locul tau,pe profunzimea legaturii voastre,cel putin in acest moment.Il cunosti suficient,incat sa i te incredintezi din punct de vedere sexual,increderea ta ,in el,,pana unde merge????

Draga mea,toate vin la timpul lor si tot toate trebuie sa se desfasoare in asa masura incat sa nu lase durere in urma lor!!!Nu te grabi,,nu forta lucrurile,corpul,prin constructia lui proprie,te va atentiona atunci cand va cere dragostea fizica,,fii sigura de asta,nevoile fiziologice sunt firesti,atata timp cate de deruleaza in acest mod.Nu contest faptul ca hormonii au inceput sa "tropaie",,este normal acest lucru,dar asta nu inseamna ca trebuie sa purcezi la o activitate sexuala debordanta,fara discernamantul dat de ratiune,chiar la varsta pe care o detii!!Actul sexual este placut,excitant si incitatnt,dar aduce si regrete atunci cand este comis anapoda!!Vrei sa te simti bine??????????De ce nu vrei sa te simti FOARTE BINE?????Nu grabi lucrurile,mai ai rabdare cu tine si cu corpul tau!!Mama ta te-a incurajat la inceperea vietii sexuale,un gest facut in graba spun eu,dar ii respect decizia,este mama ta!!Dar,tot o mama,iti spune sa fii mai retinuta in acest moment,cunoaste-ti iubitul,,studiaza-i comportamentul si sentimentele ,,supune-l analizei inimii tale,,cu intransigenta as spune,,,nu este momentul sa i te daruiesti,,vei regreta!!!!Nu te pot forta sa tii cont de opinia mea,numai,te rog,ai grija de tine si viata ta,esti inca un copil in formare,,dincolo de rabufnirile adolescentine!!!Daca te respecta,iubitul tau te va astepta pana si in acel moment tandru,de daruire absoluta!!!Fa dragoste,nu sex,la momentul potrivit,si numai cu acela care te va iubi pentru ceea ce reprezinti in viata lui,care te va iubi cu adevarat,care iti va fi fidel in iubirea purtata si care va sti sa pretuiasca acel dar minunat al virginei!!

De la: kudika_9146, la data 2012-06-04 17:26:30Buna! Am si eu cateva nelamuriri si daca ati putea sa ma ajutati cu cate un sfat sau o parere ar fi foarte bine. Am 18 ani si o relatie cam de 3 luni. Inaintea acestei relatii am mai fost cu un baiat 3 ani de zile dar am pus capat relatiei din cauza geloziei si posesivitatii lui exagerate. Eu sunt virgina pentru ca am vrut neaparat sa am 18 ani inainte de a ma culca cu un baiat. Chestia este ca baiatul cu care sunt acum ma atrage foarte mult si in plus imi demonstreaza mereu prin fapte cat de mult tine la mine. Doar ca nu pot sa ma culc cu el pentru ca desi am facut de cateva luni 18 ani ma gandesc ca 3 luni sunt cam putin pentru a face asta cu un baiat si in plus ma gandesc ca s-ar putea apoi sa isi piarda interesul pentru mine. Dar sincer am unele momente(cam dese)in care imi doresc sa las la o parte toate gandurile astea si sa imi traiesc viata fara sa ma mai gandesc intruna la ce este bine si ce nu. Adica de multe ori ma gandesc de ce sa nu fac asta? Sunt cu el de 3 luni dar ma atrage foarte mult si ce am de pierdut. Plus ca poate o sa ma simt bin. Doar ca iar imi vin in minte ganduri despre ce este bine si ce nu si despre consecinte. P.S. Chiar si mama de cate ori vorbesc cu ea imi spune ca este constienta ca sunt la varsta la care ar trebui sa se intample asta si mai ales ca a ramas uimita ca am stat 3 ani cu baiatul celalalt fara sa fac nimic dar ca odata si odata trebuie sa se intample si ea ma intelege considerand ca acum am varsta la care pot lua deciziile corecte.