“Sa fie frumoasa si sa ma iubeasca” mi-a raspuns atunci cand l-am intrebat ce isi dorea de la o femeie.

Am asteptat.

“Atat?” l-am intrebat surprinsa. Raspunsul a fost afirmativ, iar eu m-am bucurat ca nu am fost intrebata la randul meu ce imi doresc de la un barbat fiindca toate cuvintele din lume nu mi-ar fi ajuns.

Sa fii frumoasa e destul de usor in zilele noastre. Medicina a evoluat suficient cat sa o poata transforma si pe Baba Cloanta in Alba ca Zapada. Bani sa ai… pentru liposuctii, rinoplastii si augmentari. Putin sport finiseaza munca chirurgului priceput, un strop de machiaj ascunde orice ar mai fi ramas de ascuns. In maxim cateva luni esti femeia perfecta. Si apoi, nu mai este necesar decat sa te indragostesti. De vreme ce esti frumoasa si il iubesti, el are tot ceea ce si-a dorit.

Calculul mi-e simplu. Pe undeva, insa, sunt sigura ca am uitat o virgula fiindca rezultatul nu corespunde catusi de putin cu realitatea. In jurul meu e plin de oameni frumosi (care au - superoferta - multe alte calitati pe langa trasaturile fizice) dar sunt singuri si pe alocuri nefericiti. Si atunci, cumva, tind sa cred ca nu frumusetea este aceea care aduce iubirea si implicit fericirea.

Da, vreau sa fiu frumoasa. Pentru ca imi da incredere in mine. Pentru ca dintii frumosi imi permit sa zambesc cu toata gura. Pentru ca o rochie superba se asorteaza perfect cu o cina romatica intr-o locatie de vis. Da, vreau sa fiu slaba fiindca lumea e plina de haine minunate croite anume pentru trupuri perfecte iar eu as vrea sa le port cum se cuvine. Si pentru ca atunci cand tu ma mangai as vrea sa ma bucur de atingerea ta si nu sa fiu preocupata sa imi ascund celulita. Si vreau sa am buze carnoase care sa le sarute cu pasiune pe ale tale. Si ochi mari in care sa se zareasca stralucirea iubirii ce ti-o port.

Dar vreau sa ma iubesti independent de celulita si riduri. Vreau sa ma iubesti pentru acele defecte care ma fac pe mine sa fiu eu insami, vreau sa ma iubesti pentru ca impreuna radem si povestim fara sa ne spunem nimic. Pentru ca dupa ani de zile inca mai gasim subiecte comune si inca mai putem sa ne surprindem. Vreau sa imi alinti buclele pentru ca sunt ale mele si nu pentru ca sunt frumoase. Si vreau sa ma fugaresti cu mancarea in jurul mesei cand sunt la dieta repetandu-mi printre rasete ca tu ma iubesti asa cum sunt.

Vreau sa fiu frumoasa in ochii tai, chiar si atunci cand toti ceilalti ma vad urata. Dar vreau ca iubirea sa ma faca atat de frumoasa incat sa stralucesc si in ochii altora.

Nu vreau sa fiu iubita pentru cum arat. Nici pentru ca am cateva conexiuni neuronale peste medie. Nu vreau sa ma iubesti pentru ca te fac sa rad. Sau pentru ca stiu sa te tachinez. Vreau sa ma iubesti pentru toate aceste motive reunite si vreau sa stiu ca atunci cand unul dintre ele va disparea sau va subrezi, tu ma vei iubi in continuare pentru celelalte. Pentru ceea ce sunt in fiecare noua zi.

Iata de ce nu cred ca frumusetea este secretul fericirii, decat eventual privita prin prisma increderii femeii in sine si in niciun caz ca un avantaj considerabil intr-o relatie de lunga durata.


Toate editorialele Kudika »