Primul gind care ne vine-n minte, prima tentatie care ne sfredeleste sufletul, dupa ce ni se spune mai timid sau mai taios ca gata, totul s-a terminat, este sa imploram.
Poate c specia din care facem parte n-a evoluat inc, intr-atit, incit s pstreze iubirea, supremul liant dintre om i divinitate, departe de jocul primitiv i animalic al vintorii. Inc ne implinim fericirea prin instincte i singuri ne-o facem efemer asociind-o continuu cu acea senzaie de plcere absolut pe care o trim cind luptm pentru ceva, cind urmrim, cind tatonm, cind ademenim, cind atingem pentru prima oar prada, cind ridicm trofeul in miini, cind avem certitudinea c victima dorinelor noastre ne zace la picioare. Cci intervalul de timp, incitant i clocotitor, in care ne chinuim s obinem ceva, devine infinit mai important decit acela in care posedm, efectiv, acel ceva.
Nu vreau s vorbesc de sus, cu detaare, despre aceast realitate creia, cu tristee, ii aparin. Caut i eu, ca muli alii, fericirea deplin, visez i eu, ca muli alii, la o iubire fr sfirit. Declar i eu in stinga i-n dreapta cum a vrea s iubesc enorm i pin la moarte pe cineva i cum a vrea s fiu iubit inapoi, exact la fel de intens, tot de acel cineva. Suspin la filmele de dragoste cu final fericit, devorez romanele in care El i Ea se intilnesc i abia atunci lumea devine intreag, rotund i destinul capt o noim. Dar m uit in urm, la povetile mele de iubire i observ c i-am dorit nebunete pe cei ce nu m-au vrut, i-am iubit cuminte, pin la limita plictiselii, pe cei care mi-au fost, in perioade lungi i line, alturi, i i-am indeprtat, aproape fr regrete, pe cei care-mi dovedeau, neobosit, c pentru ei sint i soare i lun.
Cite milenii mai trebuie s treac peste omenire (asta dac nu ne omoar inclzirea global) pin ne vom inva sentimentele s-i caute adpost i implinire pe cimpuri roditoare i nu prin desiuri impinzite de capcane? De ce-i aa de greu s nu mai oftm dup golanul frumos i impertinent care nu d doi bani pe iubirea noastr i s ne indrgostim de blegul sfios care ne car sacoele i ne acoper cu duzini de trandafiri? Iar pentru bleg, de ce-i aa de complicat ca, odat ce ne-a convins s-l acceptm, s ne iubeasc la fel de mult, pin la sfiritul vieii sale i s nu caute, in scurt timp, pe alta dup fustele creia s se in, cu ochi jilavi i brae incrcate de flori?