Exercitii de instrainare

“Fii tu insu�i! Spune ce sim�i! Arat�-i dragostea ta!” - te-ndeamn�, duios �i ipocrit, textele dulcege ce ajung scenarii de telenovel�. Uneori pleci urechea, c�ci sfaturile-�i par fire�ti, cinstite, pure, de necontestat. Iar prin perdeaua de lacrimi mai apuci s� vezi, apoi, cum omul drag se dep�rteaz�, fluturind din min� a lehamite, agasat de perspectiva ve�niciei sentimentelor tale cople�itoare.

“Nu plinge! F�-te c� nu mai iube�ti! Picur�-�i indiferen�� in glas, arat�-i c� aproape te-a pierdut!” i�i �uier� aparent veninos indemnurile moderne, sfaturile emancipate, psihologii pe canapelele c�rora te pr�bu�e�ti cu sufletul f�cut ��nd�ri. �i dac� �tii s� ascul�i, dac� e�ti suficient de abil in acest joc al mistific�rii, ai �anse mari s� ci�tigi. C�ci numai fugind, chiar �i pref�cut, chiar �i f�r� voie, spargi lini�tea, stirne�ti furtuna, treze�ti vin�torul.

E trist, e nedrept, e cumplit de nedrept, dar, ca s� te pot iubi o via��, dragul meu, ascunde-te, uneori, de dragostea mea, c�ci ea nu �tie s� se hr�neasc� decit cu c�ut�ri. �i ca s� m� iube�ti ve�nic, dulce motiv al existen�ei mele, inva��-m� s�-mi mint sufletul, s� mor pu�in, din cind in cind, ca tu s� vrei s� m� strigi din nou, s� m� reinvii, s� m� p�strezi.

Un articol de Alina G.

---